Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Bianca Balotă, scriitor, prozator, publicist (1936-2005). „Maşina de fugit în lume” – această ediţie definitivă reuneşte o bună parte din textele remarcabilei scriitoare exilate de mai bine de trei decenii în Franţa.
Moartea ei subită, dramatică, impune la modul imperios repunerea în circulaţie a cărţilor acestei prozatoare de un subtil rafinament stilistic, cu o scriitură ancorată în rigorile clasicismului, adică având dialog, personaje, o tramă ce se urmăreşte, nu o dată, cu sufletul la gură. „În timpul detenţiei, eruditul Balotă ţinea tot felul de «lecţii», dar îl durea lipsa Cuvântului scris, până a găsit mijlocul de a-l scrijeli pe o bucată de săpun acoperit cu un fin strat de DDT, pentru a-şi despăduchea trupul schilodit de bătăi şi inaniţie. După ridicarea interdicţiilor domiciliare, se stabileşte în Bucureşti. Cunoscut în cercurile de literaţi, este angajat la Institutul «George Călinescu», numit ulterior profesor de literatură universală şi comparată la Universitate. La sfârşitul anilor ’60, i se permite să publice la principalele reviste de cultură, debutând editorial cu volumul «Euphorion» (1969), având-o redactor de carte pe tânăra prozatoare Bianca, devenită soţie…
Vorbind despre riscul asumat de a se dedica scrisului, la recenta întâlnire, el i-a adus un pios omagiu Biancăi, femeii care şi-a închinat viaţa familiei, pentru ca el să obţină pacea creaţiei!” (Valentin Hossu-Longin, „Ziua”, 27 noiembrie, 2007).