Poet, eseist şi critic literar, autor a câtorva volume de poeme, Laurian Stănchescu are un stil de o rară nobleţe.

Laurian Stănchescu, Râsu’ – plânsu’ lui Nichita Stănescu

Volumul constituie o antologie de texte despre controversata şi denigrata operă a lui Nichita Stănescu, unul dintre poeţii postbelici majori. Cartea se adresează elevilor, studenţilor, precum şi publicului larg de cititori.

„Cred că Nichita Stănescu este unul dintre cei mai importanţi poeţi de după război. El a avut şi un debut original, relativ târziu, la douăzeci şi şapte de ani, spre deosebire de majoritatea poeţilor români care sunt precoci şi debutează mai devreme, între şaisprezece şi douăzeci şi doi de ani. […] Pentru mine Nichita Stănescu este creatorul unui nou tip de limbaj poetic. Ceea ce e cu atât mai semnificativ cu cât poezia românească de dinainte de război consumase deja valenţele mari ale liricii. Era greu să dovedeşti pe terenul înalt al acesteia. Preţios este, de asemenea, în lumina actualităţii imediate, politice şi literare, faptul că Nichita Stănescu vine cu un orizont tematic propriu, în contradicţie cu ideologia marxistă, temele sale frecvente fiind fragilitatea fiinţei umane, incertitudinile ei de idei şi starea de nobleţe a creatorului. El a avut, între altele, şi o evoluţie dramatică, asemănătoare din punct de vedere biografic şi liric cu aceea a marelui Eminescu.” (Nicolae Breban)