Lev Tolstoi (Lev Nicolaevici Tolstoi – în limba rusă Лев Николаевич Толстой) este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii.

Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).

Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.

Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.
Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur.

Opera selectiv:Romane: Razboi și pace (1865-1869), Anna Karenina (1873-1877), Învierea (1899).

Nuvele și povestiri: Amintiri din Sevastopol (1855-1856), Trei morți (1859), Cazacii (1863), Prizonierul din Caucaz (1872), Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Ivan Prostul (1886), Sonata Kreutzer (1889-1891), Stăpân și sluga (1895), Cuponul fals (1911; scris în perioada 1896-1904), Hagi Murad (1912; scris în perioada 1902-1904).

Teatru: Puterea întunericului (1887), Cadavrul viu (1911; scris în 1900).

Scrieri filozofice: Religia mea (1883), Împărăția lui Dumnezeu este cu tine (1894), Ce este arta? (1897), Calendarul înțelepciunii (1910).

Scrieri autobiografice: Copilăria (1852); Adolescența (1854); Tinerețea (1856).

••• Lev Tolstoi, Jurnal // 2 vol.
Traducere de Janina Ianoşi
Prefaţă şi note de Ion Ianoşi
Colecţia Jurnal/ Corespondeţă/ Memorii

Jurnalul Lev Tolstoi –  circa 1100 de pagini –, traduse de marele om de cultură Janina Ianoşi, constituie o selecţie aplicată din masivul jurnal al magului de la Iasnaia Poliana, selecţie însoţită de o postfaţă şi note semnate de profesor Ion Ianoşi, membru al Academiei Române. Volumul este destinat studenţilor, elevilor, profesorilor şi publicului larg.

„Thomas Mann scria la centenarul naşterii lui Tolstoi: „În el, omul a fost mai puternic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”.
Această judecată, în trei trepte, ar fi cel mai nimerit moto pentru Jurnal. […] Gânditorul, artistul şi omul alcătuiesc în cele din urmă o indivizibilă treime. […] Cezura o marchează Spovedania elaborată în 1879-1882, în care Tolstoi îşi descrie cea de „a doua naştere”. Tolstoismul este efectul acestei renaşteri, în parte presupusă şi în parte indiscutabilă.

Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent de cugetare (implicat şi în arta tolstoiana târzie, dovedind în continuare o excepţională valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respectivei cenzuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individual, dar şi cu însemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive o superioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decât să puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări. Dintre mijloacele ce-i stau la îndemână, el le va alege, în perspectiva însumării, pe cele „punctiforme”.

Tolstoi îşi noteaza visele, „uimitoare prin veridicitatea lor psihologică”, realitatea însăşi părându-i-se un „vis care se prelungeşte toată viaţa şi din care ne trezim câte puţin la bătrâneţe […] şi ne trezim pe deplin la moarte”. Sufletul lui e obosit: „trebuie să mă eliberez cât mai curând, recunoscând că totul e prostesc şi inutil”; „tot mai limpede şi mai limpede e nebunia, jalnica nebunie a oamenilor din lumea noastră”; „pentru prima oara am simţit acut caracterul întâmplător al întregii lumi”; „am pierdut amintirea a tot, aproape a tot ceea ce a trecut, a tuturor scrierilor mele…”; „sunt păcătos şi am trăit păcătos, n-am fost în stare şi nu m-am forţat să-mi rânduiesc bine viaţa”; „toată ziua mi-am fost mie însumi jalnic şi am vrut să le starnesc milă, am avut chef să plâng…”.

Şi totuşi: „o primavară înnebunitor de placută”; de la câmp se întorc, încărcate cu flori, fân şi fructele pădurii, fetiţe desculţe, „vesele, calme, sănătoase”; „plimbându-mă, am simtit deosebit de limpede, de acut, viaţa viţeilor, a oilor, a cârtiţelor – fiecare, prinzând într-un fel sau altul rădăcini, îşi face treaba – scoate pe vară lăstari, sămânţa – brăduţi, ghinda s-a transformat în copac, în stejărel, şi cresc şi vor ajunge centenari, şi de la ei alţii noi, şi tot aşa oile, sobolii, oamenii”. […] Mila şi ura, pretenţia armoniei şi realitatea dizarmoniei, de ambele parţi beligerante – dreptăţile şi nedreptăţile cărora nu mai pot şi nici nu vor putea fi vreodată delimitate cu exactitate. Cel mult consemnate. La 28 octombrie, ajuns la Optina, Tolstoi recapitulează evenimentele nopţii care au dus la ruptura definitivă. Peste o zi, el notează ştirea despre noua încercare de sinucidere a soţiei sale. Cale de întoarcere nu mai există însă. La Astapovo, propriii ei copii o împiedică pe Sofia Andreievna să-şi revadă soţul muribund. Care cu ultimele sale puteri îşi reafirmă dictonul preferat: „Fais ce que dois…” şi se desparte de ai săi şi de noi toţi cu această ultimă frază de jurnal: „Şi totul e şi spre binele altora, dar, în primul rând, al meu”. (Ion Ianoşi)

Se arată toate cele 6 rezultate

Show sidebar
-18%
Închide

Jurnal – Lev Tolstoi (eBook)

54,18 lei 44,26 lei

Jurnal (eBook) – Lev Tolstoi

-24%
Închide

Spovedanie

21,00 lei 16,00 lei

Spovedanie – Lev Tolstoi

-18%
Închide

Învierea (eBook)

29,99 lei 24,50 lei

Învierea (eBook) – Lev Tolstoi

-22%
Închide

Spovedanie (eBook)

12,57 lei 9,80 lei

Spovedanie (eBook) – Lev Tolstoi

-22%
Închide

Jurnal – Lev Tolstoi

77,06 lei 60,00 lei

Jurnal – Lev Tolstoi

-19%
Închide

Învierea

48,30 lei 39,00 lei

Învierea – Lev Tolstoi