Richard Poulin, profesor de sociologie la Universitatea din Ottawa.

A publicat numeroase cărţi axate pe comerţul sexual, între care La mondialisation des industries du sexe (Mondializarea industriei sexului, Ed. Imago, Paris, 2005).

Mijloacele media abundă în informaţii despre indivizi si reţelele de prostituţie şi de pornografie care agresează sexual copiii. În mod sistematic, cititorii de ziare află că au fost agresaţi copii în scopul, printre altele, de a exploata comercial aceste abuzuri, de a rentabiliza această constrângere sexuală. Totuşi, aici nu este vorba decât despre capătul iceberg-ului. Conform datelor difuzate de Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (Unicef), în 2001, zece milioane de copii au dispărut, au fost abuzaţi, prostituaţi, torturaţi sau asasinaţi în lume. Un copil este violat o dată la treizeci de secunde. Câteva sute de milioane de copii sunt abandonaţi în stradă şi trebuie să încerce să supravieţuiască. Între unul şi două milioane de copii sunt recrutaţi în fiecare an de către industriile sexului. În 2004, Unicef evalua la aproximativ un milion doi numărul copiilor care sunt victime, în fiecare an, ale traficanţilor de fiinţe umane.

Turismul sexual este înfloritor: destinaţiile de prostituţie sunt bine cunoscute şi foarte aprovizionate.

Traficul de copii este un comerţ care prosperă în numeroase domenii. În timpul războaielor civile, sate întregi sunt distruse, femeile violate, adulţii masacraţi, copiii răpiţi şi trimişi la moarte în unităţi de copii soldaţi.

Copiii sunt răpiţi sau cumpăraţi de la părinţi cu promisiuni false, vănduţi unor bordeluri, unor părinţi adoptivi străini sau închiriaţi unor latifundiari sau puşi în sclavie domestică.