Serghei Musskii, cercetător, publicist, care semnează una dintre cele mai importante ediţii apărute în Colecţia 100, „Laureaţi ai Premiului Nobel”.

Colecţia 100 constituie una dintre cele mai prestigioase colecţii de Dicţionare & Enciclopedii inaugurate de noi, cuprinzând domenii variate, de la istorie şi mitologie, până la arte şi literatură.

Printre cele mai interesante titluri se numără „Enigme celebre ale istoriei”, „Proroci”, „Mari evrei”, „Enigme ale lumii”, „Mituri şi legende celebre”, „Laureaţi ai Premiului Nobel”, „Femei celebre”, „Amante celebre”, „Mari oraşe” etc. Tot în cadrul Colecţiei 100, au apărut primele volume din seria 100 de Capodopere, „Proză” de Marina Ţvetaieva, „Însemnările lui Malte Laurids Brigge” de Rainer Maria Rilke. În curs de apariţie în colecţia 100 Capodopere: „Elegii duineze” – Rainer Maria Rilke, „Elegii romane” – J.W. Goethe, „Drumul la zid” – Nicolae Breban, „Spovedania” – Lev Tolstoi, „Jurnal” (2. vol.) – Lev Tolstoi.

Cărţile acestei prestigioase Colecţii apar în condiţii grafice spectaculoase, o parte din tirajul fiecărui titlu întrunind caracteristicile unei ediţii de lux.

„Deşi această carte relatează istoriile de viaţă a celor 100 de laureaţi ai Premiului Nobel, aceştia au câştigat 103 premii. Cei care au fost de două ori laureaţi ai acestui premiu: Irene Sklodowska-Curie, Linus Pauling şi John Barden. Şi biochimistul englez Frederick Sanger a fost de două ori laureat al acestui premiu (în anii 1958 şi respectiv 1980). Timp de 100 de ani numărul celor ce au beneficiat de premiul Nobel depăşeşte 600 de persoane ce provin din 41 de ţări şi doar 39 dintre ei sunt femei. 60 % din numărul premiilor a revenit reprezentanţilor ce provin din SUA, Marea Britanie şi Germania. Din păcate, încă de la debutul acordării premiilor s-a creat o tendinţă imparţială conform căreia deseori membrii comitetului Nobel desemnau nominalizările viitorilor laureaţi influenţaţi fiind de o anumită conjunctură politică sau pasiuni personale şi nicidecum conform testamentului fondatorului. I. Cerkasov susţine că: «În cercul oamenilor de ştiinţă opiniile sunt divergente în ceea ce priveşte faptul că Premiul Nobel ar fi o instituţie atât de minunată cum pare în aparenţe. Deja de mult timp există dubii legate de obiectivitatea membrilor comitetului Nobel…

În general, mulţi susţin că decernarea Premiului Nobel pentru pace este o formă de recompensare reciprocă între state». Unii laureaţi, spre nemulţumirea experţilor, vorbeau despre erorile grosolane ce se făceau în alegerea persoanei care merita acest premiu. În anul 1987 Iosif Brodski a declarat de la tribuna laureaţilor că el simte o anumită «jenă» provocată «nu atât de gândul la acei care au stat aici până la mine cât de memoria acelor pe care această onoare i-a evitat» şi a menţionat câteva nume: «Osip Mandelstam, Marina Ţvetaeva, Robert Frost, Anna Ahmatova». La aceeaşi tribună, primind premiul, poetul spaniol Juan Jimenez a declarat că el o consideră cu adevărat demnă de acest premiu pe o altă persoană, care nu a devenit laureat, pe spaniolul – Federico Garcia Lorca. În ciuda tuturor carenţelor, Premiul Nobel rămâne cel mai prestigios din lume.