Actualități - Evenimente - Știri, Noutăți editoriale

Ideea Europeană la Gaudeamus – Programul lansărilor

 

Vă invităm la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus – 2017

Targul va fi deschis în perioada 22-26 noiembrie, cu un program zilnic de vizitare între orele 10:00 şi 20:00, Pavilionul Central Romexpo din București.

V-am pregătit noutăți, lansări de carte și întâlniri cu autorii, oferte speciale, super reduceri.

Fiecare client al nostru va fi răsplătit prin cadouri și gratuități.

Lansările cărților editate de Ideea Europeană, EuroPress Group și Contemporanul vor avea loc la standul Editurilor Teşu şi Contemporanul (Nivel 0.0 Parter, stand 9, Romexpo, pavilionul central)

 

 

Programul de lansări și ședințe de autografe:
Vineri, 24 noiembrie 2017
♦ Ora 15.00
Lansarea volumelor apărute în colecția Opere Fundamentale:
Georg Simmel, Filosofia Banilor
Vespasian V. Pella, Criminalitatea colectivă a statelor și dreptul penal al viitorului
Invitați: Eugen Uricaru, Mihai Milca, Octavian Opriș, prof univ. dr. Gheorghe Sbârnă și Anca Moț.
Amfitrion: Mihai Milca

Georg Simmel, Filosofia Banilor
Ediţie îngrijită de Mihai Milca
Traducere de Conf. Dr. Bogdan Mihai Dascalu
Prefaţă de Octavian Opriş
„Filosofia banilor” este o carte fundamentală a lui Georg Simmel, în care este riguros articulată o concepţie originală şi complexă despre bani şi multiplele funcţiuni economice, sociale şi psihologice.

Banii, ca valoare concretă, realizează continuitatea economiei şi relaţia valorilor economice între ele. Stabilitatea valorii bani permite calcule pe termen lung în cadrul întreprinderilor cu domenii multiple, a creditelor pe termen lung etc. Banii conferă stabilitate în cadrul relaţiilor economice. Relativitatea obiectelor economice reiese mai puternic odată cu reducerea la un numitor comun şi mai mult ca niciodată, când acesta este reprezentat de bani. Doar relativitatea crează valoarea lucrurilor în sens obiectiv, pentru că doar ea le pune la distanţă de subiect. Însă banii reprezintă întruchiparea acestor două determinări, ei se sustrag oricărei relaţii subiective, în ei se obiectivează acest dincolo al subiectului, care este circulaţia economică. (Octavian Opriş)

 

Vespasian V. Pella, Criminalitatea colectivă a statelor și dreptul penal al viitorului
Ediţie îngrijită de Mihai Milca
Traducere din limba franceză de Anca Moţ
Prefaţă de Octavian Opriş
Postfaţă, anexe şi bibliografia operei lui Vespasian V. Pella de prof univ. dr. Gheorghe Sbârnă

Gândirea lui Vespasian V. Pella asupra criminalităţii statelor este o contribuţie esenţială la teoria şi practica penală internaţională, fiind preluată de majoritatea statelor. Cele două războaie mondiale şi pacea care a urmat au confirmat tezele lui Vespasian V. Pella, iar ideile sale le regăsim în diversele tratate internaţionale, ce au urmat încheierii conflictelor dintre state şi instaurării păcii. (Octavian Opriş)

 

Sâmbătă, 25 noiembrie 2017
♦ Ora 14.00
Alexa Visarion, Împotriva uitării
Invitați: Ion Cocora, Dana Pocea, Mircea Rusu
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Alexa Visarion, Împotriva uitării
Cartea regizorului Alexa Visarion reprezintă o fascinantă incursiune în lumea teatrului, şi nu numai. Avem în faţa noastră un demers interdisciplinar de excepţie care ezită în faţa regulilor uneori, alteori le crispează pentru ca de îndată, apropiindu-se de lumea clişeelor să le folosească, bulversându-le ulterior, reconstruind astfel o realitate pentru a ridica, pe ruinele acesteia o suprarealitate.
Marele artist Alexa Visarion – fără să-şi fi propus distinct aceasta – ne dă o lecţie de originalitate şi smerenie, conştient fiind de faptul că înlăuntrul nostru şi deasupra deasuprelor se află Cerul, care decide totul.
Printre personajele acestei cărţi exemplare se află Shakespeare, Cehov, Dostoievski şi alţi nu puţini „sfinţi de litere” ai literaturii universale, precum şi protagonişti de vârf ai scenei naţionale româneşti.

„Ziditor de frumuseţe, Alexa Visarion crede că rostul unui artist este să poată primi de undeva, de la creator, acel har prin care el poate dialoga cu lumea dinăuntrul şi dinafara lui. Artistul este Mesagerul.” (Maia Morgenstern)

„Alexa Visarion a aliat drumul artei cu acela al vieţii, în moduri diferite, dar fără a abandona, nici trăda ceea ce revela încă de la început. Un destin şi o vocaţie. Alexa este un semn al talentului al cărui germene a fost prezent dintotdeauna în fiinţa sa.” (George Banu)

„Două sunt calitățile care cred că au definit prin excelență teatrul practicat cu obstinație de Alexa: originalitatea și forța. O originalitate nu formală, nu a exteriorului – originalitatea cea mai autentică care a provenit din profunzimea analizei, din adâncimea la care a forat întotdeauna gândul regizorului și la care te invita, fără să-ți lase posibilitatea să te sustragi, să-l însoțești. Texte pe care erai sigur că le cunoști și pe care, eventual, le-ai mai și văzut în alte versiuni scenice îți apăreau în montările lui Alexa într-o plurivalență pe care nu ți-ai imaginat-o până atunci. Nimic spectaculos de dragul spectacolului, nici un efect facil făcut să ia ochii. Totul esențializat și livrat cu o rigoare și cu o forță cu totul ieșite din comun, într-un deplin respect față de scriitura autorului.”  (Radu F. Alexandru)

„Ce a adus Vis în viața mea? Un spor de lumină, iubire, o atenție a inimii rară, tot mai rară în ziua de azi, precum și atâtea lucruri circumscrise, mai degrabă, imperiului inefabil, fără care n-ar mai respira ariștii, poeții și – îmi sugerează ceva de nedescris, de nespus – oamenii care fac parte din legiunile îngerilor. Alexa Visarion e un purtător de lumină, o lumină dăruită celor din preajmă firesc, adică așa cum își desfac aripile ample condorii, așa cum se lansează aceste păsări de vis spre înălțimi neghicite decât de cei care știu să privească totul prin ocheanul iubirii necondiționate, pe care se ține lumea și tot ce are ea mai frumos în articulațiile ei sublime, sublime…” (Aura Christi)

 

♦ Ora 15.00
Aura Christi, Geniul inimii
Din infern, cu dragoste
Invitați: Maria-Ana Tupan, Theodor Codreanu
Amfitrion: Horia V. Pătrașcu
Autografe

Aura Christi, Din infern, cu dragoste
E ca şi cum ai întors câteva pagini din cartea fiinţei. E ca şi când ai lăsat în urma ta ceva crucial, de răscruce, care se impune să fie valorificat, scos la suprafaţa firii, prospectat, descris, contemplat într-o linişte de dincolo de lume, de dincolo de bine şi rău, când toate lucrurile se întrevăd într-o altfel de limpezime, care nu exclude de tot nici iubirea, nici setea de viaţă, nici dorinţa de a rămâne, de a întârzia în această lume, cu deosebirea că iubirea, setea de viaţă şi dorinţa de a rămâne sunt – după acei ani, trăiţi la temperaturi imposibile – altfel, fiindcă a intervenit o schimbare radicală şi nebănuit de lentă în felul tău de a privi şi de a vedea lucrurile. Parcă eşti la fel şi, totuşi, substanţial diferit. Ceea ce numeşti viaţă e văzut de tine din alt unghi, prin ochiul cuiva înstrăinat. (…) Trăim între lumi şi rareori ne dăm seama de aceasta. Spaţiile intermediare ne sunt casă şi liman. Ce straniu e că realizăm aceasta exclusiv când suntem aduşi pe muchie de cuţit, pe buza prăpastiei, unde, pradă iluminării, înţelegi totul; şi de cum te desprinzi de exuberantele focuri de-acolo uiţi o parte din ce-ai priceput, făcând apoi efortul de a-ţi aduce aminte.
Ce zeitate şi a slobozit mierea eretică în miezul labi¬rintului care sunt?
Carnea trecătoare a cui sunt, Doamne?

 

Aura Christi, Geniul inimii
Cartea de faţă, pe care cititorul o ţine acum în mână, reprezintă o formă – literar vorbind, foarte complexă, fiindcă ea evoluează pe mai multe voci narative, dintre care doar unele îi aparţin în mod direct autoarei – de exorcism. Geniul inimii e răspunsul unui poet la o experienţă personală plenitudinară, în care bucuria şi suferinţa se întrepătrund reciproc pentru a exprima, împreună şi tensionat, starea de graţie. Există o voce a experienţei biografice în această carte scrisă febril, o alta de martor sau de participant la istorie, tot aşa cum există o voce a puterii şi una a victimei. Deasupra tuturor stă, însă, nu neapărat triumfătoare, dar lucid-cerebrală, chemarea celor două credinţe pentru care merită să trăieşti şi să-ţi rememorezi viaţa atunci când ai ajuns cu ea la răspântie: credinţa în cultura modelelor care te-au precedat şi credinţa deloc ingenuă, ci ivită din cunoaştere, în sacralitatea profundă a celor trăite şi în transcendenţă. (Ştefan Borbély)
A considera un text drept „carte a iluminărilor mele” și a așeza ca titlu al primei părți a volumului sintagma Povestea subteranei ne plasează sub semnul aproape imposibil al drumului către Sine, al cuprinderii, al denudării și al efortului de a înțelege un obiect al cărui adevăr se va afla întotdeauna în proximitatea peșterii lui Platon. E un demers perpetuat, dar niciodată epuizat și aproape exclus din plasma comunicării, care – în situația „romanului” Aurei Christi – nu are corespondențe, nu se apropie de experiența budhistă, nici de prerogativele ocultismului de New Age, ci ne aduce în vecinătatea îndemnului de pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, preluat apoi, ca soluție între a fi și a părea, de către Socrate: „Cunoaște-te pe tine însuți!”. Poți întâlni, pe acest drum, și acel daimonion care a străjuit gândirea aceluiași înțelept atenian ca altă față a „subteranelor” ființei, acolo unde lumina se îngemănează cu întunericul, stare „poetizată” de Goethe, dar prăbușită în tragic de Dostoievski. E o coborâre spre înțelegere prin cuprindere și, implicit, prin atingerea nelimitatului. (Mircea Braga)
Cartea Aurei Christi Geniul inimii pare o stâncă masivă, singuratică, într-un peisaj „mioritic”. Geniul inimii are originalitate şi forţă. Prima parte e lirică, a doua (într-un fel) – o comedie negru-satirică, a treia – predominant epic-narativă. Prima parte este excelentă; mi-am însemnat un număr de poezii memorabile. A doua, în centrul ei mai ales, are secţiuni, pasaje extrem de interesant-plăcute-amuzante, în pofida tonului, uneori, foiletonistic. A treia e impresionantă în ansamblu, armonios-coerentă, de o sinceritate sfâşietoare. În tot volumul, istoricul, religiosul, subiectivul se leagă foarte frumos între ele. Nu-mi plac laudele la adresa lui Nietzsche! De fapt, cum se leagă acest autor de Biblie, de Evanghelii?!
Aura Christi poate fi mândră de o realizare majoră, cu totul originală. Probabil, nu l-a citit pe romanticul britanic Wordsworth; dar el e cel care a scris (sau a început să scrie) o memorabilă autobiografie în versuri. Puţini l-au continuat. Am putea spune că Aura se numără printre cei puţini. (Virgil Nemoianu)

 

♦ Ora 16.00
Horia V. Pătrașcu, Idealul valah
Invitați: Sorin Lavric, Artur Suciu, Ilinca Berna, Leonid Dragomir
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Horia V. Pătrașcu, Idealul valah
Cartea își propune o analiză a situației României pornind de la conceptul de ideal. Teza cărții este că stagnarea, dezinteresul și silnicia atât de actuale în țara noastră se datorează absenței unui ideal național. Convins că termeni precum „proiect de țară”, „viziune”, „obiective naționale” nu fac decât să escamoteze această problemă, edulcorând-o intelectual, autorul nu se ferește să folosească un termen ce este – într-un mod cât se poate de elocvent – ieșit din uz: idealul!
Cu ocazia acestei sondări în psihologia abisală a poporului român ies la iveală modele, paradigme, tendințe și structuri sufletești prezente în viața cotidiană, culturală, socială și politică a României actuale. Deși având o serie de înaintași notabili (dacă e să-i amintim numai pe Constantin Rădulescu Motru, Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Dumitru Drăghicescu, Ștefan Zeletin, Constantin Noica) – o asemenea direcție de abordare a sufletului poporului român a fost abandonată în vremurile din urmă, în conformitate cu noile „comandamente” ale globalizării și dez-naționalizării. Autorul cărții de față are curajul să reia această linie de cercetare, într-un limbaj viu, colorat afectiv și uneori reactiv.
Problema emigrației masive a românilor este plasată în aceeași perspectivă a absenței idealului – singurul capabil de a ține laolaltă un popor între granițele unei țări. Lipsiți de ideal, românii ajung să se dezintegreze și să vagabondeze în căutarea unui loc propriu, fără să știe că locul pe care-l caută este, de fapt, propria țară, o țară fondată pe un ideal care să rezoneze cu cele mai adânci niveluri ale simțirii lor.

 

♦ Ora 17.00
Geo Vasile, Lecturi în filigran
Invitați: Luminița Varlam, Nicolae Iliescu
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Geo Vasile, Lecturi în filigran
Halucinaţii, semne şi prevestiri, psihoze, scindare şi panică, abandon, decrepitudine, demenţă entropică, suicid – iată tot atâtea nume ale „vămilor depresiunii”, în care sufletul nostru intrasecular se zbate, crucificat și, totuși, cu speranţa mântuirii.
Este tabloul crizei omului, profetizate de vizionari ai veacului al XIX-lea – Dostoevski, Kierkegaard, Nietzsche, Kafka – oferit acum în versiune milenaristă de naratori români precum Nicolae Breban, Augustin Buzura, Florin Şlapac, Radu Aldulescu, Dumitru Ţepeneag, Marius Tupan. (Geo Vasile)

 

Duminică, 26 noiembrie 2017
♦ Ora 11.oo
Colecția de dramaturgie germană
Invitați: Victor Scoradeț, Marian Popescu, Victor Ioan Frunză
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Rainer Werner Fassbinder, Lacrimile amare ale Petrei von Kant
Traducere de Victor Scoradeț:
Lacrimile amare ale Petrei von Kant;
Libertate la Bremen;
Gonoiul, orașul și moartea;
Traducere de Andrei Anastasescu:
Frica mâncam suflet

Rainer Werner Fassbinder (1945-1982), acest „monstru uman și geniu estetic, care s-a simțit acasă numai în operele sale”, cum scria un ziarist, a fost probabil ultimul mare artist din familia damnaților. Avea 37 de ani când a tras ultima „linie”. O linie excesiv de lungă, cum aveau să constate legiștii. Lucru care nu a mirat pe nimeni, fiindcă Fassbinder consuma totul în exces: alcool, droguri, femei, bărbați. A produs, în schimb, artă. Cu o forță de impact uimitoare și într-o abundență incredibilă. Dacă tragem … linie, constatăm că, în doar 14 ani, a regizat 44 de filme (printre ele și Berlin, Alexanderplatz, probabil cel mai cunoscut, la noi), a scris 37 de scenarii de film, 20 de piese de teatru, a regizat 25 de spectacole. A fost adulat, a scandalizat, a luat premii importante (Ursul de aur, David di Donatello ș. a.). A fost considerat „inima” noului film german (Werner Herzog, Wim Wenders, Volker Schlöndorff). A fost și continuă să fie unul dintre cei mai jucați dramaturgi germani, atât în Germania, cât și în afara ei.
Prezentul volum – cel dintâi în românește – cuprinde trei dintre cele mai cunoscute piese de teatru și scenariul unuia dintre cele mai semnificative filme ale lui Rainer Werner Fassbinder.

 

Dea Loher, Barbăalbastră – speranţa femeilor
Traducere de Victor Scoradeț
La o privire superficială, s-ar putea spune că Dea Loher scrie literatură polițistă sau horror. Aproape că nu există piesă de-a ei în care să nu se petreacă cel puțin o crimă. Uneori, avem de-a face și cu crime în serie, ca în Barbăalbastră – speranța femeilor. Alteori, omorul e de o violență insuportabilă chiar și la o simplă lectură, ca în Viața în Praça Roosevelt. Departe de a produce literatură de consum, Dea Loher este unul dintre numele mari ale dramaturgiei contemporane. Brutal și totodată poetic, teatrul ei e mai negru, poate, decât acela al lui Beckett. În lumea ei, care e și a noastră, Binele nu are nici o șansă, nici măcar când e scris cu literă mică. El este de fiecare dată spulberat, fie că ia forma iubirii, a generozității, a speranței, a aspirației spre înalt (wow!), sau măcar spre (o cât de mică) fericire. Există de fiecare dată un mecanism de o forță redutabilă (cei vechi i-ar fi zis Destin) care-l deturnează – „deturnează”? – în tragic. Câteva dintre piesele ei au pătruns și în repertoriile de la noi: Casă străină (Teatrul Ariel Târgu Mureș, regia Alexandar Ivanovski), Barbăalbastră – speranța femeilor (Teatrul Act, studioul Toaca – București, regia Alexandra Badea), Adam Geist (Teatrul Maria Filotti Brăila, regia Radu Afrim) și Viața în Praça Roosevelt (Teatrul Național Timișoara, regia Radu Afrim).
Prezentul volum cuprinde zece dintre cele mai jucate piese ale autoarei.

 

Bertolt Brecht, Opera de trei parale
Traducere de Victor Scoradeț
După Shakespeare, Bertolt Brecht este cel mai jucat autor din întreaga dramaturgie universală. Considerat cel mai important dramaturg al secolului al XX-lea, el a revoluționat teatrul contemporan și a fost pus în scenă de cei mai mari regizori ai lumii. Din păcate, în România nu au fost traduse și publicate decât câteva dintre piesele lui. Chiar și acestea poartă – într-o măsură considerabilă – amprenta ideologică a perioadei în care au fost traduse: anii ‘50 și ‘60. Pe lângă aceste influențe, în piese precum Opera de trei parale ori Mutter Courage și copiii ei există și numeroase alterări stilistice și de sens. Adeseori, songurile din aceste piese (care nu pot fi folosite, conform voinței autorului, respectiv a editorilor care dețin drepturile, decât pe muzica compusă de Kurt Weil) au o versificație aproximativă. Astfel, de pildă, un song important din Mutter Courage, care, în original, se compune din cinci strofe și refren, are numai trei strofe în limba română.
Volumul, realizat în colaborare cu Editura EuroPress Group, este primul publicat în România în ultima jumătate de secol. Expertiza traducerilor din acest volum, comandată de Fundația Traduki, evidențiază calitatea lor impecabilă, cu un accent deosebit pe calitatea transpunerii versurilor brechtiene.
Această antologie cuprinde piesele Baal, Tobe în noapte, În jungla orașelor, Un om e un om și Opera de trei parale. Ea reprezintă un prim pas pentru recuperarea, de către literatura română și de către teatrul românesc, a celui mai important dramatrug german din toate timpurile.

 

Frank Wedekind, Teatru
Traducere de Victor Scoradeț
Câți dintre contemporanii lui Frank Wedekind s-ar fi gândit că autorul care i-a scandalizat în atâtea rânduri, atât prin stilul lui de viață (a cunoscut și experiența detenției), cât și prin insistența cu care a adus pe scenă temele-tabu ale vremii – în special sexualitatea – va rămâne în istorie ca unul dintre marii dramaturgi ai lumii? Datorită modernității și forței viziunii lui Wedekind, astăzi, piesele care-i șocau pe cenzorii și pe spectatorii sfârșitului de secol al XIX-lea fac parte din marele repertoriu universal. Nu există țară în care texte precum Deșteptarea primăverii ori Lulu (celebra tragedie alcătuită din Spiritul Pământului și Cutia Pandorei) să nu fie puse în scenă, periodic, de către regizori de anvergură. Cu numai trei ani în urmă, ea a cunoscut și la noi o montare de referință, semnată de Silviu Purcărete
Volumul de față cuprinde, într-o nouă traducere, cele mai cunoscute texte dramatice ale marelui scriitor german: Deșteptarea primăverii, Spiritul Pământului, Cutia Pandorei, Tenorul și Marchizul von Keith.

 

Lukas Barfuss, Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri
Traducere de Victor Scoradeț
La cei numai 44 de ani ai săi, Lukas Bärfuss este un clasic în viață. Traduse în peste 25 de limbi străine, piesele sale sunt montate în toată Europa, în cele două Americi şi în Asia. În ultimii ani, textele lui sunt mai jucate decât acelea ale lui Max Frisch și Friedrich Dürrenmatt la un loc. Între 2001 și 2015, a primt 17 premii importante (așadar, mai mult de un premiu pe an), printre care și mult râvnitul Mülheimer Dramatikerpreis (Oscar-ul dramaturgilor de expresie germană), Schiller-Preis, Berliner Literaturpreis etc. Nevrozele sexuale ale părinților noștri este primul volum cu dramaturgia celebrului autor publicat în România și cuprinde șase dintre cele mai importante piese ale lui. De altfel, piesa care dă titlul volumului a fost pusă în scenă la noi de Radu Afrim și a fost ecranizată în 2015 în Germania cu titlul Dora oder die sexuellen Neurosen unserer Eltern.

 

♦ Ora 12.00
Călin Căliman, Istoria filmului românesc
Invitați: Titus Vijeu, Călin Căliman, Dana Duma
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Călin Căliman, Istoria filmului românesc
Cea mai tânără dintre arte, la acest hotar de vremi, a acumulat – şi în spaţii româneşti – mai bine de un veac de existenţă şi se pregăteşte pentru veacurile viitoare. Din bogata documentaţie avută la îndemână, am selectat, aşadar, nu numai din considerente formale (fiind imposibil de strâns între coperţile unei asemenea cărţi, documentaţia a zeci şi zeci de volume), ci, în primul rând, din considerente de fond, cele mai importante evenimente şi momente petrecute pe spirala evolutivă, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu lumini şi umbre, a filmului românesc.

Am utilizat cu precădere fişele propriului meu curs de istoria filmului – pe care l-am susţinut, la sfârşitul anilor ’60, la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi pe care l-am susţinut, ulterior,  mai bine de două decenii, la diferite universităţi de stat sau particulare, la Facultatea de Arte „Geo Saizescu” de la Universitatea „Hyperion”, la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, la Universitatea europeană „Columna” –, precum şi studii, articole, cronici de film apărute cu precădere în revista Contemporanul (majoritatea filmelor româneşti din ultimele cinci-şase decenii trecând şi prin cronicile mele din acest ex-hebdomadar, actualmente mensual). Faţă de cercetările anterioare – unele de „uz intern ” – am încercat, prin modul de abordare a filmelor din palmaresul cinematografiei naţionale, să mă adresez nu numai cineaştilor şi, în genere, specialiştilor din lumea artei a şaptea, am căutat să captez interesul unui public cât mai larg de cinefili, ducând istoria filmului românesc, la propriu, cât mai aproape de spectatorii de ieri, de spectatorii de azi şi – de ce nu? – de spectatorii de mâine. (Călin Căliman)

 

♦ Ora 13.00
Mircea Platon, Elitele și conștiința națională
Invitați: Horia V. Pătrașcu, Mircea Platon, Ionuț Butoi
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Mircea Platon, Elitele și conștiința națională
România are tot ce îi trebuie pentru a fi o națiune bine întocmită. Doar că firele sunt conectate greșit. E ca și cum ai avea o moară de vânt pe care ai băga-o sub apă așteptând apoi să-ți alimenteze cu energie o fabrică de conserve în care tu ai vrea să fabrici ciorapi. Potențialul României e ignorat și risipit din cauză că subansamblele României sunt conectate anapoda de o pseudo-elită care nu înțelege să ajute la structurarea personalității naționale a românilor. Și această structurare începe de la buna noastră așezare în raport cu potențialul identitar, cultural și modelator de acțiune pe care ni l-au lăsat strămoșii. (…)

Dincolo de discuțiile pseudo-savante despre noutatea conceptului de națiune și modernitatea miturilor naționale „inventate” de elitele burgheze în contextul dorinței lor de a unifica piața internă pe fundalul colapsului ordinii feudale și al eclipsării creștinismului ca ortodoxie publică, dincolo, deci, de aceste ideologeme care încearcă să discrediteze ideea națională, așezând-o pe o anumită treaptă a unui evoluționism cultural care prevede trecerea sau ascensiunea de la faza națională la cea supranațională și suprastatală, se cuvine să reținem un lucru. Și anume că, în esență, după cum spunea Iuliu Hațieganu, „națiunea însemnează unitate de generații. Patria însemnează unitate de viitor”. Și unitatea de generații nu trebuie dovedită dinspre astăzi spre ieri, de vreme ce a fost deja săvârșită de ieri spre azi. Locuim în această continuitate, suntem deja așezați în ea. Trebuie doar să o recunoaștem și să ne punem la lucru în lumina ei. (Mircea Platon)

 

♦ Ora 14.00
Theodor Codreanu, Lumea românească în zece prozatori
Invitați: Horia V. Pătrașcu, Theodor Codreanu
Amfitrion: Aura Christi
Autografe

Theodor Codreanu, Lumea românească în zece prozatori
Creatorul romanului cinic, la noi, Nicolae Breban, ostil aşa-zisului „fatalism” mioritic, face ca Mioriţa alungată pe uşă, la nivel conceptual, să se reîntoarcă pe fereastră, la nivel epic, prin feminizarea mişcării de rezistenţă naţională, în surprinzătorul său roman Jocul şi fuga.

Când am făcut selecţia primilor nouă prozatori, nu m-am gândit că vor ieşi, din nouă cercuri, alte trei cercuri „danteşti” pentru cele trei tradiţionale provincii româneşti. Constat cu uimire „egalitatea” lor în construcţia României moderne, dar şi a cărţii mele. Au ieşit, fără nicio intenţie, câte trei scriitori, pentru fiecare provincie, care mi-au asaltat subconştientul: Moldova (Dimitrie Cantemir, Ion Creangă, Eugen Uricaru); Valahia: Marin Preda, Eugen Barbu, Mircea Cărtărescu; Ardeal: Liviu Rebreanu, D.R. Popescu, Nicolae Breban. Uitasem însă contribuţia Basarabiei, cu destinul ei ingrat, de la 1812 încoace. Cele nouă cercuri s-au transformat, de aceea, într-un decameron, cel de al zecelea prozator al construcţiei critice devenind Ion Druţă, cu întreaga dramă a sfâşierii interioare a Basarabiei, dezvăluită încă în cartea mea din 2003, Basarabia sau drama sfâşierii.

Şi ce literatură face fiecare dintre cei zece, şi cum o arhitecturează toţi împreună!

 

Vă mulțumim că sunteți alături de noi. CITIM IMPREUNĂ, căci numai astfel ne vom cunoaște pe noi înșine și, odată cu noi, lumea prin care trecem.

 

Noutăți editoriale:

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *