Cioran si utopia tinerei generatii

„Problema fiinÅ£ei româneÅŸti nu s-a rezolvat. DeÅŸi ea a reprezentat o mistică a întregii generaÅ£ii, motivaÅ£ia principală a existenÅ£ei acesteia, datorită conflictului dintre Occident ÅŸi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorită Cortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a separat lumea în două lagăre etanÅŸe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat de fapt problema fiinÅ£ei româneÅŸti? Conturarea unei identităţi naÅ£ionale, obsesie a naÅ£ionalismului românesc interbelic ÅŸi a „tinerei generaÅ£ii” care s-a confundat mai mult sau mai puÅ£in cu această epocă. Utopia generaÅ£iei a fost aceea de a scoate România din anonimat. Totul a rămas la nivelul iluziei ÅŸi al scepticismului. Din întreaga generaÅ£ie care a supravieÅ£uit exilului intern sau extern, doi reprezentanÅ£i fideli ai acesteia au conturat prin preocupările lor foarte bine ideea fiinÅ£ei româneÅŸti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume. AceÅŸtia sunt Cioran si Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăcirile ÅŸi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-o razna.” (Mara Magda Maftei)