Tradarea criticii

Un eseu cu miză critică originală. O analiză critică concretă, acidulată uneori, a stării de fapt şi a psihologiei literelor de azi. Şi, mai ales, o încercare de a înţelege spiritul şi reflexele noastre de adaptare sau de apărare în vremuri de criză, indiferent sub ce forma apare ea: politică, economică, de mentalitate.

Gabriel Dimisianu: „UN PRODUCĂTOR neobosit de surprize, în spaţiul nostru literar, este Nicolae Breban, autor acum al unei cărţi despre critică şi despre criticii din generaţia lui. Cine s-ar fi gândit? Şi-a intitulat cartea Trădarea criticii, un titlu despre care înclină să creadă că-i va şoca (irita) pe mulţi cititori: „Nu puţini vor fi, probabil, oarecum şocaţi, dacă nu chiar iritaţi de titlul acestui eseu”. Nu ştiu dacă va şoca (irita) acest titlu, dar nedumereşte întrucâtva. „Trădarea criticii" este o exprimare echivocă şi nu poţi să nu te întrebi: în fond cine pe cine a trădat? Critica a trădat sau critica a fost trădată? Trecând de titlu, ne dăm totuşi seama repede cine a trădat pe cine…” („România literară”, nr. 42, 2009)