Constantin Garoflid, excelent cunoscător al problemelor agriculturii românești; mare și omenos moșier; desăvârșit agricultor; împătimit iubitor al pământului românesc; lider incontestabil al agricultorilor români din prima jumătate a secolului al XX-lea; un manager (după terminologia de azi) de talent și succes; ministru în patru guverne și principalul autor al Legilor reformei agrare în 1921; fondatorul și creatorul Academiei de Agricultură a României; fin și profund cunoscător al spiritului și sufletului țăranului și boierului român, cu calitățile și defectele lor, în excepționala sa carte „Agricultura veche” scrie: „repartiția acestei proprietăți nu este economică, deoarece cele două mari categorii, care-și împart pământul țării, sunt proprietatea parcelară și proprietatea latifundiară, amândouă egal de neagricole. Ceea ce în alte țări, care au avut o repartiție firească a proprietății, formează reazemul agriculturii lor, proprietatea mijlocie, la noi este aproape absentă”, structură agrară pe care o găsim, aidoma, și azi, în agricultura românească, după 100 de ani.