Dumitru Loșonți este lingvist (dialectolog, toponimist, etimolog) la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”, al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, doctor în filologie.
S-a născut în 4 martie 1942, în comuna Bonțida, județul Cluj, dintr-o familie de agricultori. A urmat cursurile Liceului „Petru Maior” din Gherla și pe cele ale Facultății de Filologie, Secția română, de la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj.
Din 1965 și până în 1967 a fost profesor de limba și literatura română la Liceul Mociu. În urma unui concurs, în 1967, este angajat la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Filialei Cluj a Academiei Române, unde a parcurs toate treptele, de la cercetător stagiar la cercetător științific principal gradul I (≈ profesor universitar).
În anii universitari 1978–1982 și 1994–1999 a fost lector la limba română, cultura și civilizația poporului român la Universitatea din Torino (Italia).
A inițiat și conduce lucrările la Tezaurul toponimic al României. Transilvania.

Volume reprezentative
Folclore letterario romeno. Antologia di testi scelti e tradotti da Marco Cugno e Dumitru Loșonți (Folclor literar românesc. Antologie de texte alese și traduse de Marco Cugno și Dumitru Loșonți), Torino (Italia), 1981;
[În colaborare cu Grigore Rusu și Viorel Bidian] Atlasul lingvistic român pe regiuni. Transilvania, vol. I, București, Editura Academiei Române, 1992; vol. II, București, Editura Academiei Române, 1997; vol. III, București, Editura Academiei Române, 2002; vol. IV, București, Editura Academiei Române, 2006;
Toponime românești care descriu forme de relief, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2000;
Soluții și sugestii etimologice, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001;
[În colaborare cu Sabin Vlad] Tezaurul toponimic al României. Transilvania. Valea Hășdății, București, Editura Academiei Române, 2006;
Certitudini și ipoteze etimologice, București, Editura Academiei Române, 2007;
[În colaborare cu Sabin Vlad] Tezaurul toponimic al României. Transilvania. Valea Ierii, București, Editura Academiei Române, 2010;
Convingeri și propuneri etimologice, București, Editura Academiei Române, 2021.

I s-au atribuit:
Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1994);
Diploma de excelență pentru activitatea în domeniul dialectologiei și onomasticii (Academia Română, Filiala Cluj-Napoca, 2010);
Medalia „George Barițiu” pentru „contribuții deosebite la afirmarea școlii românești de lingvistică” (Academia Română, Filiala Cluj-Napoca, 2015).