S. Damian, unul dintre cei mai importanţi critici postbelici, şi-a început activitatea ca redactor la reviste literare bucureştene.
În anul 1976 a primit o invitaţie de la Universitatea din Heidelberg (Seminarul de Romanistică), unde a ocupat Catedra de limba şi literatura română până în 1995.
A publicat cărţi de critică literară în perioada dinainte de plecarea la Heidelberg („Intrarea în castel”, Premiul Uniunii Scriitorilor, „G. Călinescu, romancier”, „Fals tratat de psihologia succesului” şi altele).
Odată cu evenimentele din decembrie 1989, după reluarea uneltelor profesiunii de critic, a dat la tipar, în ţară, mai multe culegeri de eseuri (intervenţii pe teme politice, comentarii de cărţi şi de autori). Printre ele, consemnăm: „Scufiţa Roşie nu mai merge în pădure”, „Replici din burta lupului”, „Duelul invizibil”, „Pivniţe, mansarde, nu puţine trepte”, „Aripile lui Icar”, „Trepte în sus, trepte în jos”, „Păr de aur, păr de cenuşă”.
