Traian Chelariu aparţine grupului tinerilor scriitori afirmaţi în Cernăuţii anilor ’30, a căror maturitate creatoare a fost distrusă de instaurarea comunismului în România. Cu un doctorat în psihologie, cu burse de studiu la Paris şi Roma, redactor-şef al „Universului Literar”, se remarcase între războaie şi prin volumele sale de poezii şi de eseuri filosofice.
După 1945, este exclus din învăţământul superior, o vreme nu lucrează nicăieri, apoi este angajat muncitor la deratizare, pentru a fi reintegrat, târziu, în învăţământul superior, ca lector, la Institutul de Învăţământ Superior care se înfiinţase la Suceava în 1964. Avea să moară doar peste doi ani. Deşi cu recomandări de la Vianu, Perpessicius, Tudor Arghezi şi alţii, nu reuşeşte să fie reprimit în Uniunea Scriitorilor.

Publicat în 2001, jurnalul lui Traian Chelariu din anii ’50, când devenise muncitor la deratizare, a suscitat interesul unor intelectuali marcanţi ai culturii române, precum Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Mircea Iorgulescu sau Dan C. Mihăilescu.
Jurnalul din anii ’30, inedit în cea mai mare măsură (fragmentar, el a fost publicat la editura Junimea în 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el înregistrează minuţios atmosfera din mediul intelectual din Cernăuţii perioadei interbelice.
Viaţa universitară, disputele tinerilor scriitori, încercarea de a impune coordonate româneşti lumii culturale, toate acestea sunt minuţios radiografiate în cele zece caiete manuscris. În jurnal, sunt reproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru în mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuosul coleg de generaţie, de la alte figuri importante ale locului. Pe de altă parte, găsim aici reperele formării unui intelectual ale cărui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii ’50 este fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii. În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor sale la Şcoala Română de la Paris şi la Roma, fiind şi din acest punct de vedere un document.