Debasish Lahiri
Legiunea scrisorilor pierdute
Colecția Poesis
Traducere de Constantin Severin
Editura Ideea Europeană
Câteodată, vin îngerii din celebra elegie rilkeană și amestecă timpurile, revelându-ne astfel clipa unică, vie, ajunsă într-un vârf și, brusc, revărsată în altceva: la suprafață de neprins, de nenumit, în timp ce noi îi spunem simplu – eternitate. Secundele se rarefiază într-un aer tare, irespirabil, aproape.
În poemele insluse în acest volum cu un titlu simplu și frumos, ca diminețile de octombrie întors spre împlinire, exact acest fenomen se întâmplă. Poetul indian, de expresie engleză – Debasish Lahiri – descinde pe malurile Tomisului, în Cetatea Deva sau la Caerleon, Roma sau Caerwent, Ierusalim sau Colchester, precum și în alte locuri, unde cunoaștem împărați, îndrăgostiți, servi ai lirei și barbari, discută sau tace, respiră și contemplă singurătatea lui Orfeu sau tristețile lui Ovidiu, alegând ipostaza martorului înțelegător care, din prudență, exersează reticența și, fără voie, aproape, devine înțelept. Artistul descrie barbarii, zeii, vântul, marea, valurile, sfinții, delfinii sau sicomorii, ruinele sau templele și reticența, extazul și melancoliile ovidiene; cântă asprimea Cezarului și decizia de a-l exila pe cel mai răsfățat poet al curții imperiale, deoarece a văzut și a descris ce nu se cuvenea să vadă și să descrie…
Pedeapsa poate fi, uneori-adeseori, masca prin care destinul îți face un dar. O eroare devine lecție de viață, pinten și, totodată, prilej de a urca în spirit. Aceste adevăruri, între altele, ni le comunică Debasish Lahiri. Și pentru a ne face să le simțim pe propria piele, scriitorul alege simplitatea, tonul direct, confesiv, silabisit…
E genul acela de silabisire care mută din loc munții. Sub semnul „domniei Soarelui” și al credinței de nezdruncinat. / Aura Christi
Debasish Lahiri, poet indian de renume internațional care scrie în limba engleză. Poemele sale au fost publicate pe scară largă în reviste precum The Journal of the Poetry Society of India, Muse-India, Indian Literature, Inkapture, The Poetry Salzburg Review, Mediterranean Poetry, Weber: The Contemporary West, Six Seasons Review, Byword, The Punch Magazine și The French Literary Review, printre altele; în traducere franceză în Siècle 21, Europe, Recours au Poème și La Traductière; în italiană în Nuovi argomenti și în portugheză în Nervo: Colectivo de Poesia. Paysages sans Verbes (Editura Apic, 2021) este o serie de traduceri ale poemelor sale în limba franceză.
Cărți (poeme): First Will & Testament/ Prima voință și testament, Writers Workshop, 2012, No Waiting like Departure/ Fără așteptare ca plecarea, Authors Press, 2016, Tinder Tender: Poems of Love & Loitering/ Tinder Tender: Poeme de dragoste și lamentații, Authors Press, 2018, Poppies in the Post & Other Poems/ Macii în post și alte poezii, Authors Press, 2020, Tether that Light/ Ancora pentru acea lumină, Red River, 2022, Legion of Lost Letters/ Legiunea scrisorilor pierdute, Black Spring Press, 2023.
Lahiri face parte în prezent din comitetul editorial al revistei Gitanjali & Beyond (Scottish Centre for Tagore Studies). Este recenzent și colaborator regulat la rubrica Life & Letters a ziarului The Statesman. Eseul lui Lahiri despre pandemia din Kolkata a apărut în revista L’Obs din 27 iulie 2021.
Lahiri este laureat al premiului literar Prix-du Merite Naji Naaman 2019. Este membru de onoare al Maison Naaman pour la Culture.
Comunicat realizat de Adrian Preda
