Cultura acasă

Cultura acasă – Josu De Solaun: „Datorez totul României…”

Proiect Cultura acasă

Vă invităm să urmăriți și să ascultați sub egida proiectului Cultura acasă prelegerea susținută de Josu De Solaun, pianist, compozitor (Spania)

Interviul lunii:
Josu de Solaun „Datorez totul României…”

•  În 2014 ați participat la concursul Enescu, pe care l-ați câștigat. Sunteți singurul spaniol care a câștigat acest renumit concurs până acum. Cum ați decis să participați și cum ați trăit această experiență?

Josu de Solaun: Totul a început în ianuarie 2002, când marele pianist român Radu Lupu a venit să cânte un recital la Carnegie Hall din New York. Am locuit și am studiat la New York între 1999 și 2014, adică între 17 și 32 de ani, iar în 2002 aveam 20 de ani. Nu am lipsit la niciun recital de pian la Carnegie Hall. Pe vremea aceea, eram în al treilea an de facultate la Manhattan School of Music, la cursul pianistei ruse Nina Svetlanova, care studiase la Moscova cu același profesor ca Radu Lupu: Heinrich Neuhaus. Pentru prima dată aveam ocazia să îl ascult pe Lupu în direct și așteptarea mea era aproape electrizantă. În plus, tocmai murise bunicul meu din partea mamei, iar în New York abia trecusem prin haosul din 11 septembrie, deci eram foarte susceptibil la orice impresie umană sau artistică.

În acea zi am fost absolut fascinat, emoționat, nu numai de arta lui Lupu, de magia sunetului său, de expresivitatea și impetuozitatea interpretării sale, dar și de felul în care a cântat una dintre piesele concertului: enigmatica și necunoscuta Sonată nr. 1 pentru pian de George Enescu. Eu, la acea vreme, aveam foarte puține referințe despre Enescu. Am cântat unele dintre operele sale, puțin reprezentantive, de cameră, cum ar fi Legenda pentru trompetă și pian sau Cantabile et Presto pentru flaut și pian. Dar nimic special nu mi-a atras atenția în aceste lucrări sau cel puțin nu m-a făcut să mă gândesc că, era posibil ca același compozitor să fi compus opere de factura, originalitatea și scriitura pianistică a Sonatei pe care tocmai o ascultase.

Înnebunit, a doua zi m-am dus la biblioteca de la Manhattan School of Music și am luat acasă o grămadă de partituri: cele două Sonate pentru pian, Pièces Impromptues pentru pian, Suite Op. 10 pentru pian, Octetul pentru coarde, opera Oedip, cele două Cvartete pentru coarde, cele două Cvartete pentru coarde și pian, cele trei Sonate pentru vioară și pian, cele două Sonate pentru pian

Și astfel, în 2002, am început un parcurs de studiu și explorare a operei sale care a culminat cu Primul premiu, obținut doisprezece ani mai târziu, în Concursul internațional de pian „George Enescu” din București. După premiere, cursul natural al lucrurilor m-a dus la înregistrarea operei complete pentru pian a compozitorului. Înregistrarea a fost făcută în foarte puține sesiuni, la Palau de la Música din Valencia și la James și Nancy Gaertner Performing Arts Center din Texas, în SUA. Învățarea unei muzici atât de dense și dificile a fost un proces asiduu, dat fiind că am consultat toate manuscrisele, puse la dispoziție cu multă amabilitate de Muzeul George Enescu din București, pentru această ocazie.

Am decis să particip la concurs în principal datorită fascinației mele pentru Enescu, Celibidache, Lipatti, Haskil, Lupu și pentru literatura română (mai ales pentru Eminescu, Cioran și Eliade, la acea vreme). Mi se părea un loc străvechi, magic și plin de tradiții muzicale profunde.

De asemenea, a fost unul dintre visurile mele să cânt la Ateneul Român. În experiența concursului există și o poveste personală foarte curioasă. Petrecusem ani în șir studiind înregistrările marii pianiste românce Maria Fotino (1913-1996), a cărei înregistrare de la Pearl Records o găsisem într-un magazin de antichități din New York. Am fost fascinat de felul său magic de a cânta, în special – dar nu numai – muzica pentru pian a lui Enescu. Fotino provenea dintr-o familie de muzicieni. Se simțea în felul său de a cânta la pian. Tatăl său a fost profesor de trombon la Conservatorul din București, iar mama sa dădea lecții de pian. Cei doi frați ai săi, Vasile și Ion au fost doi mari muzicieni, violonist și violoncelist, iar sora ei Ekaterina, studenta legendarului Alfred Cortot, a fost o recunoscută profesoară de pian.

Maria Fotino a studiat cu trei mari maeștri ai instrumentului: Florica Musicescu (profesoara lui Dinu Lipatti), Edwin Fischer și, curios, cu pianistul spaniol Santiago De Riera. Santiago de Riera a fost profesor de pian la Conservatorul din Paris, dar, ceea ce nu mulți știu este că, a vorbit limba română aproape ca un nativ, predând timp de aproape două decenii, înainte de Primul Război Mondial, la Conservatorul din București. Până în prezent, Santiago De Riera a fost singurul muzician spaniol care a predat la Conservatorul din București. Mai mult, Riera a fost studentul marelui George Matthias (1826-1910), unul dintre puținii discipoli adevărați ai lui Chopin.

Ei bine, pentru pregătirea concursului, m-am cufundat în înregistrările operelor lui Enescu pe care le făcuse Maria Fotino. În interiorul albumului, am găsit numele persoanei care l-a produs, un anume Mircea Fotino, care, am presupus eu, era probabil o rudă. După multe cercetări, am reușit să aflu că Mircea Fotino era nepotul Mariei și că era de zeci de ani profesor de biologie moleculară la Universitatea din Colorado. Am decis să-i scriu un mesaj, aproape ca un mesaj într-o sticlă, spunându-i despre marea mea admirație pentru mătușa lui. În mesaj am lăsat numărul meu de telefon, iar domnul Fotino m-a sunat imediat, bucurându-se de interesul meu. El a fost cel care m-a pus atunci în contact cu una dintre puținele studente rămase în viață ale Mariei Fotino, Oana Rădulescu-Velcovici. Foarte curând, Oana Rădulescu și soțul ei, Corneliu Rădulescu (un alt mare pianist, al cărui tată fusese arhitectul unei bune părți din București, precum și al casei Lipatti de la Fundățeanca), au devenit unii dintre cei mai buni prieteni ai mei, ceea ce, fără îndoială, a contribuit să mă simt în largul meu la concurs și în oraș.

De asemenea, o altă anecdotă curioasă este că, în timpul șederii mele la București, am închiriat, fără să știu, un apartament de pe strada George Enescu, într-un apartament în care Enescu locuise câțiva ani buni în București. Nu am știut asta până nu am ajuns la apartament, spre marea mea surprindere.

• Spuneați că ați înregistrat opera completă pentru pian a lui George Enescu ca o consecință firească a Premiului Enescu și a îndelungatului studiul asiduu al întregii sale operei. Ce vă leagă atât de profund de Enescu și de muzica sa?

Legăturile mele cu Enescu și opera sa sunt multe, complexe și de natură foarte diferită.

În primul rând, sunt un fervent admirator și ambasador perseverent al muzicii sale. Îmi place muzica lui Enescu în multe dintre aspectele sale – aspecte care reprezintă tradiții prezente des în repertoriul meu și cu care păstrez puternice afinități temperamentale: în aspectul impresionist, în cel folcloric, în originalitatea formelor sale și în modul său idiomatic și virtuos de tratare a instrumentului. În plus, atât prima întâlnire cu muzica sa, cât și momentul Premiului, au fost repere în biografia mea personală apărute în circumstanțe foarte dificile în care sensibilitatea mea era ușor impresionabilă. În acest sens, îl simt pe Enescu ca pe un fel de leitmotiv al existenței mele. Chiar și în perioada concursului, după cum spuneam, fără să știu nimic de la început și fără să planific, am ajuns să stau într-un apartament din București unde a locuit el ani de zile – o fericită coincidență.

Și nu în ultimul rând, sunt foarte mândru că sunt singurul spaniol câștigător al Premiului Enescu, în lista căruia se regăsesc unii dintre idolii mei, cum ar fi Elisabeth Leonskaja, sau Radu Lupu însuși, pe care l-am auzit în acea magică lună ianuarie a anului 2002.

Fără îndoială, muzica lui Enescu nu este suficient de bine cunoscută și, atunci când este cunoscută, se percepe într-o viziune distorsionată a operei și a stilului său compozițional. Este cunoscut uneori drept tipicul compozitor de Morceaux de Déchiffrage de la Conservatorul din Paris sau drept compozitor de Morceaux de Concours al instituției menționate, citându-se piese precum Legenda pentru trompetă, Konzerstück pentru viola sau Cantabile et Presto pentru flaut, toate lucrări pe care Enescu le-a scris, fără îndoială, din nevoi financiare și care nu au nicio legătură cu producția sa. A-l cunoaște pe Enescu prin aceste piese ar fi ca și cum l-ai cunoaște pe Schubert din caietul său de exerciții de contrapunct. Un adevărat delir.

De fapt, Enescu ocupă o poziție similară cu marii creatori ai secolului XX, precum Stravinsky, Bartók, Debussy, Ravel sau Szymanowski. A fost un geniu cu o creativitate extrem de fertilă, ce a reunit cele mai bune virtuți ale tradițiilor franceze și germane, ale folclorului românesc și ale modernismului timpului său, în special de genul celui reprezentat în muzica lui Stravinsky. A fost un proces lung, cum ar fi, de exemplu, intrarea într-o lume nouă, cu învățarea limbii oamenilor care o populează, a obiceiurilor, a idiosincraziilor, a ritmurilor, a accentelor, a preferințelor, a dorințelor acestora … Enescu este un univers absolut complet.

Mai întâi am citit multe despre el, biografii în diferite limbi, toate scrisorile sale, cărți de analiză a lucrărilor sale, articole, teze de doctorat, etc. Apoi am vizitat multe dintre locurile emblematice ale vieții sale și am luat legătura cu muzicieni care cunosc foarte bine opera lui.

Apoi am început să interpretez operele sale în public, în Franța, în Spania, în Statele Unite, în România … În același timp, îi studiam manuscrisele, unul câte unul, și ascultam toată moștenirea fonografică pe care a lăsat-o ca dirijor, violonist și pianist, pe lângă înregistrări ale diferiților muzicieni cântând opera sa. Apoi, înarmându-mă cu mult curaj și concentrare, am început să înregistrez.

• Participați ca solist la multe concerte în România. Aveți și alte proiecte legate de cultura muzicală românească? Ați inclus în repertoriul dumneavoastră opera altor muzicieni români?

Unul dintre visurile mele este, fără îndoială, să înregistrez muzica pentru pian compusă de Jora, Lipatti, Constantinescu și Silvestri. Cred că acești patru compozitori sunt mari maeștri, fundamentali în secolul XX. Adesea îi includ pe acești autori în concertele mele.

• Recent ați pus bazele unui nou proiect educațional pentru formare muzicală la Madrid care va debuta în septembrie 2020: sunteți director artistic la Musical Arts Madrid. De ce considerați acest lucru necesar în contextul actual și ce oferă noua instituție creată? Ați inclus muzicieni români în acest proiect?

Proiectul noii școli de muzică, creată în perioada de izolare impusă de pandemie, se bazează pe o viziune inovatoare asupra educației muzicale în care profesorii sunt muzicieni activi în orchestre precum Royal Concertgebouw din Amsterdam, Orchestra Filarmonică din Rotterdam, Orchestra Simfonică din Londra, Orchestra de la Radio France, Staatskapelle Berlin etc. și sunt, de asemenea, câștigători de premii importante, având numeroase înregistrări la case de discuri precum Deutsche Grammophone sau Naxos. Aceștia își vor împărtăși experiența cu studenții, desfășurând, împreună cu ei, o intensă activitate concertistică.

Obiectivul școlii este de a crea ateliere, seminarii, propuneri variate de masterclass și include mai multe itinerarii educaționale. Curriculum-ul de studii universitare reglementate, de obicei încorsetat și rigid, va fi îmbogățit de libertatea oferită de activitățile nereglementate, care nu necesită omologări și diverse proceduri birocratice care, de multe ori, penalizează calitatea pedagogică, ceea ce ne va permite să avem ca profesori mari profesioniști recunoscuți la nivel internațional.

Interpretarea, compoziția și improvizația vor face parte din programa studenților instruiți la Musical Arts din Madrid cu scopul de a dilua acele limite educaționale pentru a face muzică dintr-o perspectivă care să ofere o pregătire mai amplă care să promoveze abilitățile și tehnicile artistice ale studenților. În programul de Înaltă Specializare, alte instrumente precum promovarea și marketing-ul, relațiile cu managerii și programatorii sau idearea, dezvoltarea și implementarea proiectelor creative pe piața muncii vor ajuta viitorul muzician să aibă o concepție globală și un control mai mare asupra carierei sale artistice.

Metodologia pe care se bazează este eminamente practică, deoarece vor fi dezvoltate abilități interpretative specifice, vor fi predate masterclass-uri de către artiști consacrați și va exista o implicare extraordinară în muzica de cameră, care este activitatea principală pe care și-o propune acest parcurs educațional. Cu colaborarea profesorilor, care vor lucra în echipă cu studenții, vor fi promovate abilitățile necesare pentru a deveni muzicieni compleți, având înaltele competențe necesare în context profesional.

În acest sens, Musical Arts Madrid va avea un compozitor rezident anual care va fi ales de către Comitetul artistic. Centrul își va începe activitatea cu Hermes Luaces (Madrid, 1975), ale cărui opere au fost premiate și interpretate în Europa, Asia și America de numeroase orchestre și grupuri, care va compune diverse piese ce vor fi interpretate de studenți și profesori în noi ansambluri ce se vor forma. Unul dintre concertele de muzică de cameră ce se vor organiza de-a lungul anului va fi dedicat muzicii acestui compozitor rezident.

Programul de educație reglementată din cadrul Musical Arts oferă studenților un program educațional pentru studenți cu studii superioare. Este reglementat în cadrul educațional european și presupune 60 de credite (ECTS- Sistemul european de acumulare și transfer al creditelor de studii) pe an universitar și 240 de credite în total pentru toate itinerariile instrumentale. În acest proiect au fost cooptați trei mari muzicieni români: violoniștii Liviu Prunaru, Alexandru Tomescu și Ioana Cristina Goicea.

Am trecut în acest an printr-o perioadă foarte dificilă, cauzată de pandemie, chiar mai mult pentru muzicieni, care au fost ținuți departe de scenă. Cum ați trăit acest moment și care sunt următoarele proiecte?

A fost un moment de reflecție. Următoarele mele proiecte sunt premiera Concertului meu pentru pian și orchestră, înregistrarea Concertului pentru pian al lui Dvořák, a Concertelor pentru pian ale lui Bartók și a Concertelor pentru pian de Listzt, precum și scrierea unei cărți despre tehnica pianului.

• Pe termen lung, care sunt visurile dumneavoastră ca muzician?

După câțiva ani dificili, trăiesc acum un moment foarte bun, în care cred că mi-am găsit propria voce artistică și în care mă bucur de o bună siguranță tehnică, rezultatul multor ani de muncă, ceea ce îmi permite să primesc și să înfrunt cu bucurie multiplele oportunități ce mi se oferă în ultima perioadă. Cred că mi-am conturat deja preferințele în privința repertoriului, și, mai mult decât atât, știu că vreau să cânt tot mai mult repertoriu spaniol.

Desigur, căutarea mea va continua, încercând mereu să îmbunătățesc și să ating niveluri din ce în ce mai înalte de excelență și fiind suficient de critic cu mine însumi pentru a putea avansa, dar fără a pierde pasiunea și bucuria de a cânta. Îmi doresc foarte mult să împărtășesc viziunea mea personală despre muzică și pian cu diferite tipuri de public.

În general, pe termen lung aș dori ca viața mea muzicală să fie împărțită între a improviza, a compune, a concerta, a dirija, a scrie și a înregistra.

Traducere din limba spaniolă de

Maria Floarea Pop

Josu de Solaun (Valencia, 1981), pianist cu dublă cetățenie, spaniolă și americană, este câștigătorul Premiului I la cea de-a XIII-a ediție a Concursului Internațional de Pian George Enescu (2014), a cărui listă de câștigători include nume celebre ale pianului modern, precum Radu Lupu și Elisabeth Leonskaja, devenind astfel primul spaniol care a câștigat acest concurs. De asemenea, a obținut Primul Mare Premiu la ediția a XV-a a  Concursului Internațional de Pian José Iturbi din Valencia, fiind, din nou, singurul pianist spaniol premiat în peste 30 de ediții; iar în 2009 a primit Premiul I și Premiul publicului la Primul Concurs de Pian al Uniunii Europene (I European Union Piano Competition), desfășurat la Praga, unde a fost ales singurul pianist care reprezenta Spania și unde a concertat în finală cu Orchestra Cehă Radio, Concertul nr. 3 de Rachmaninov. Celelalte premii ale pianistului includ Helen Cohn Award și Young Concert Artists din New York, precum și competițiile Ricardo Viñes și San Sebastián din Spania.

A concertat în calitate de solist cu orchestre precum cea a Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Orchestra de Cameră Rudolf Barshai din Moscova, Orchestra Filarmonică La Fenice din Veneția, Orchestra RTVE, Orchestra Radio și Televiziune RTE din Dublin, Orchestra Simfonică Națională din Columbia, Orchestra Națională a Radio București, Filarmonica George Enescu din București, Filarmonica Ploiești, Timișoara, Iași, Târgu Mureș, Satu Mare, Brașov, Bacău, Oradea și Râmnicu Vâlcea în România, Leos Janacek Orchestra (Orchestra Radio Cehă), Orchestra Națională a Moraviei (Republica Cehă), Simfonica din Port Angeles din Washington, Orchestra Simfonică Monterey din California, Real Filharmonia de Galicia, Orchestra de Valencia, Simfonica Euskadi, Virginia Symphony Orchestra, American Ballet Theatre Orchestra din New York, Filarmonica din Mexico City și Orchestra Simfonică din Bilbao, printre altele.

A absolvit Manhattan School of Music din New York, unde a studiat timp de 12 ani sub tutela pianistei ruse Nina Svetlanova și a pianistului cubanez Horacio Gutierrez. În Spania a studiat cu María Teresa Naranjo și Ana Guijarro (pian) și cu compozitorul și dirijorul Salvador Chuliá Hernández (armonie, contrapunct, fuga și compoziție). Profesorii săi de muzică de cameră, care au avut o mare influență asupra lui, sunt David Soyer și Michael Tree (din cvartetul Guarnieri), Isidore Cohen (de la Beaux Arts Trio) și Robert Mann (Juilliard Quartet).

A susținut recitaluri în Spania, România, Rusia, Ucraina, Italia, Bulgaria, Japonia, China, Taiwan, Statele Unite, Chile, Elveția, Franța, Cehia, Olanda, Germania, Mexic, Regatul Unit și Canada, în locuri precum Kenneddy Center din Washington, Carnegie Hall, Metropolitan Opera din New York, Athenaeum din București, Sala Silvestre Revueltas de México, Teatro Monumental din Madrid, Auditorio Nacional de Música de Madrid, Salle Cortot din Paris, Southbank Center din Londra, Schumann Haus de Leipzig, Palau de la Música și Palau de les Arts din Valencia. A interpretat ca solist sub bagheta regizorilor precum JoAnn Falletta, Ilarion Ionescu-Galați, Radu Postavaru, Jonathan Pasternack, Horia Andreescu, Tiberiu Soare, Ormsby Wilkins, Bruno Aprea, Justus Frantz, Karl Sollak, Ovidiu Balan, Alexis Soriano Monstavicius, Ramón Tébar, Max Bragado, Yaron Traub, Miguel Ángel Gómez Martínez, Paul Daniel, Constantin Orbelian, Marco de Prosperis și Francisco Valero, printre alții.

Discografia sa include un disc cu lucrări de Stravinsky pentru NAXOS (2016), operele complete pentru pian ale lui George Enescu în trei discuri (NAXOS, 2017) și două discuri de muzică de cameră cu violonista Franziska Pietsch (Casa de discuri germană Audite 2019, 2020). În septembrie 2020, va fi lansat noul său album de pian solo, cu lucrări de Brahms și Schumann pentru IBS Classical. În 2019, Președintele României i-a acordat Ordinul Meritul Cultural. Din martie 2020, este director artistic al școlii de muzică Musical Arts Madrid, o instituție ultraspecializată.

Evenimentele sunt și vor fi difuzate între 6 octombrie 2020 și 12 noiembrie 2020.

Toate evenimentele desfășurate în cadrul proiectului Cultura acasă sunt diponibile pe următoarea pagina:
https://www.ideeaeuropeana.ro/subiect/proiecte/cultura-acasa/

I. Cultura acasă – evenimentele din data 6 octombrie 2020
– Cultura acasă – proiect de susţinere a artei și de promovare a autorilor contemporani în România și străinătate (vezi)
– Prelegere susținută de Irina Țurcanu Francesconi scriitor, traducător, publicist (Italia) (vezi)
– Interviul săptămânii · Cultura acasă – Bogdan Popescu: „Când Suedia era condusă din Moldova(vezi)

II. Cultura acasă – evenimentele din data 8 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Aura Christi, poet, romancier, eseist, editor (vezi)
– Prelegere susținută de Josu De Solaun, pianist, compozitor (Spania) – trimis materiale, video (vezi)

III. Cultura acasă – evenimentele din data 13 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Mircea Platon, istoric, scriitor, publicist, editor (vezi)
– Prelegere susținută de Ding Chao, profesor, romanist, traducător (China) (vezi)

IV. Cultura acasă – evenimentele din data 15 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Adrian Majuru, scriitor, istoric, editor (vezi)
– Prelegere susținută de Petru Iamandi, scriitor, profesor universitar, traducător (vezi)

V. Cultura acasă – evenimentele din data 20 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Dragoș Nelersa, jurnalist, editor (Israel) (vezi)
– Prelegere susținută de Constantina Raveca Buleu, scriitor, publicist, critic și istoric literar (vezi)
– Prelegere susținută de de Aura Christi: Din sertarele pandemice (vezi)

VI. Cultura acasă – evenimentele din data 22 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Alexa Visarion, regizor, publicist (vezi)
– Prelegere susținută de Angela Bratsou, traducător, publicist (Grecia) (vezi)

VII. Cultura acasă – evenimentele din data 27 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Ștefan Borbély, scriitor, critic și istoric literar, profesor universitar emerit (vezi)
– Prelegere susținută de Alexa Visarion, regizor, publicist – Part. II (vezi)
– Prelegere susținută de Theodor Codreanu, critic și istoric literar, istoric al mentalităților și civilizațiilor, eminescolog, profesor (vezi)

VIII. Cultura acasă – evenimentele din data 29 octombrie 2020
– Prelegere susținută de Sorin Lavric, scriitor, critic și istoric literar, profesor universitar emerit (vezi)
– Prelegere susținută de Aura Christi, poet, romancier, eseist și Adrian Majuru, scriitor, istoric, publicist, profesor (vezi)

Proiect realizat de Fundația Culturală Ideea Europeană în parteneriat cu Academia Română, Institutul Cultural Român, Muzeul Municipiului București, Asociația Contemporanul și Visual Joy Production.

Grupaj realizat de Andrei Potlog

Proiect cultural co-finanţat de
Administraţia Fondului Cultural Naţional

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național.
AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite.
Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.