Lecturi - Cronici - despre cărți

Misterul banilor: de ce sunt singurul mijloc prin care oamenii îşi pot modela viitorul

Georg Simmel a fost unul dintre cei mai importanţi sociologi şi filozofi germani de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Excelenta traducere în limba română a principalei sale lucrări, Filozofia banilor, apărută iniţial în limba germană în anul 1900, va contribui, fără îndoială, la cunoaşterea operei acestui interesant autor de către cititorii din România. Această lucrare poate servi, printre altele, pentru ilustrarea ideii de interdisciplinaritate despre care se vorbeşte atât de mult în prezent. Astfel, unele secţiuni ale sale pot fi încadrate în ceea ce se numeşte psihologia socială, altele ţin de filozofia ştiinţelor sociale, iar altele sunt studii de sociologie. O asemenea abordare depăşeşte, aşadar, obiectul consacrat al ştiinţei economice. Se învederează astfel relativitatea frontierelor trasate în mod mai mult sau mai puţin convenţional între diverse ştiinţe sociale şi fertilitatea abordărilor interdisciplinare. Impactul intelectual al acestei lucrări supra publicului cititor român ar trebui să fie cu atât mai puternic, cu cât ea se înscrie într-o direcţie de cercetare foarte activă la ora actuală, şi anume studiul factorilor care determină coeziunea socială în economia descentralizată, bazată pe libertatea economică a indivizilor. În acest cadru, moneda şi piaţa financiară (bursa de valori, de fonduri sau de efecte) sunt tratate ca instituţii care reflectă legături sociale esenţiale, aflate la baza procesului de autorganizare al societăţilor deschise – în sensul lui Popper. Or, prin această prismă, G. Simmel apare ca un precursor al acestui tip de demers intelectual.

Baza concepţiei lui Simmel despre bani este constituită de analiza sa filozofică originală a valorii. Într-adevăr, G. Simmel tratează valoarea ca rezultat al ecartului dintre subiectul care doreşte un anumit obiect şi obiectul respectiv; obiectul devine valoare prin această distanţare, care este un proces subiectiv al cărui forţă motrice este dorinţa. Este vorba despre fenomenul original al naşterii valorii, însă măsura în care aceasta intră în sfera economică este determinată de procesul schimbului, adică de compararea dorinţelor şi de tendinţa permanentă de compensare a câştigului şi sacrificiului, a renunţării la bunuri şi deţinerii de bunuri. Astfel, teoria valorii elaborată de G. Simmel evidenţiază relativitatea valorilor, care este singura care poate da naştere unei relaţii obiective, supraindividuale, între obiecte, deşi fundamentul ca atare al valorii rezidă, după cum am menţionat, într-un proces subiectiv. Această obiectivare a valorii prin compararea şi compensarea reciprocă a obiectelor se manifestă, deci, prin faptul că bunurile par să aibă o valoare intrinsecă, situată dincolo de individ şi de dorinţele sale.

Pornind de la această concepţie teoretică despre valoare, Simmel defineşte banii ca fiind „vârful şi expresia cea mai pură a valorii economice” (p. 91), „minune a relativităţii lucrurilor” (p.120). Esenţa banilor este, deci, funcţia lor de mijloc de schimb; această funcţie de intermediere, adică de simplu instrument al schimbului de valori, explică evoluţia istorică a banilor spre formele simbolice actuale. Într-adevăr, din cauza funcţiei lor circulatorii de mijloc de schimb, banii au tendinţa să evolueze de la forme substanţiale (sare, piei, scoici, animale, aur, argint, cupru etc.) spre formele ideale şi pur simbolice moderne (bani de hârtie, bani de cont, bani electronici). Acest fenomen de dematerializare a banilor este strâns legat de întărirea încrederii colective în soliditatea relaţiilor sociale şi în perenitatea ordinii social-politice existente. Astfel, încrederea care se manifestă faţă de bani nu este decât reflectarea unei încrederi mai generale în organizarea socială, deoarece „banii nu sunt decât o alocare la nivelul societăţii; apar ca bilet de schimb pe care numele părţii interesate nu este menţionat, sau pe care sigilul emiţătorului ţine loc de acceptare” (p. 207). Cu alte cuvinte, o plată în bani angajează comunitatea în ansamblul său faţă de titularul dreptului de a primi cantitatea de bani respectivă; este vorba, deci, despre o relaţie care leagă societatea de individ. Această concepţie despre bani ca legătură socială este amplu argumentată de Simmel; ea explică rolul fundamental pe care autorul îl conferă garanţiei acordate monedei de ,,forţele centralizate la scara celei mai mari sfere sociale” (p. 217), adică la nivelul statului. Se observă aici o deosebire fundamentală atât faţă de situaţia reală care a existat o lungă perioadă de timp în sistemele financiare fără bancă centrală (Free Banking), cât şi faţă de poziţia economiştilor  contemporani care suţin privatizarea emisiunii monetare.

Cu toate acestea, G. Simmel pare că împărtăşeşte o viziune instrumentalistă asupra banilor, în sensul că îi consideră un mijloc de atingere a anumitor obiective, care, fără ei, ar fi inaccesibile. Într-adevăr, prin posibilitatea alegerii nu numai în gama infinită de obiecte care pot fi achiziţionate în schimbul lor la un moment dat, ci şi a alegerii momentelor utilizării obiectelor, banii constituie mijlocul absolut al plăcerii.

La acest nivel apare un element fundamental al concepţiei lui Simmel, care permite clarificarea unei probleme trecute adesea cu vederea de teoria economică, şi anume raportul aparent contradictoriu între funcţia banilor de mijloc de plată şi funcţia lor de mijloc de rezervă.

Polaritatea inerentă a banilor este explicată de Simmel după cum urmează: mijloc absolut, ei devin prin aceasta scop absolut; banii constituie, deci, conform autorului, „exemplul cel mai mare şi perfect de promovare psihologică a mijloacelor la rang de scopuri” (p. 294). Astfel, funcţia de mijoc de schimb, adică de instrument de circulaţie a valorilor, este funcţia primordială a banilor, esenţa lor; dorinţa de a avea bani, de a-i acumula, care reflectă funcţia banilor de mijloc de păstrare a valorii nu este decât o funcţie derivată, o degenerescenţă, o devianţă de la această funcţie originală, fenomen explicabil în principal prin dorinţa indivizilor de a se proteja împotriva opacităţii viitorului. Într-adevăr, acumularea de bani înseamnă o capacitate de a obţine plăcerea neutilizată, o potenţialitate, adică o capacitate de a domina un viitor care nu poate fi anticipat, dar care poate fi influenţat prin mijlocul reprezentat de bani. Faptul că, prin funcţia lor de mijloc de rezervă, banii, mijloc absolut, se transformă în scop absolut, decurge, deci, atât din imposibilitatea de a prevedea viitorul, cât şi din dorinţa de a avea un mijloc potenţial de a-l modela, deoarece posesia banilor constituie singura legătură obiectivă între subiect şi viitorul său.

Pornind de la această concepţie despre bani, G. Simmel îşi propune să determine măsura în care economia monetară este capabilă să sporească libertatea individuală; definiţia pe care el o dă libertăţii nu conţine nici un fel de note utopice: libertatea individuală este, pentru Simmel, un simplu schimb de obligaţii, act pe care indivizii nu îl resimt ca fiindu-le impus din exterior. Astfel, spre deosebire de relaţiile bilaterale personale, care leagă indivizii prin prestaţiile pe care ei şi le fac în natură (sclavagism, feudalism), monetizarea economiei, care însoţeşte dezvoltarea şi creşterea complexităţii vieţii economice, elimină elementul personal din relaţiile economice şi întăreşte sentimentul indivizilor că sunt liberi.

Se relevă astfel caracterul de legătură socială pe care îl au banii, care crează relaţii interumane, reduc distanţele spaţiale, sociale şi personale, multiplică la infinit numărul contractelor şi al schimburilor ş.a.m.d. Însă, ca încarnare a legăturilor între parte şi întreg pe care relaţiile economice în formă bănească le crează, banii produc un alt tip de distanţă între oameni, mai puţin vizibilă, dar mai funcţională şi, de aceea, susceptibilă să atenuează tensiunile inerente vieţii în civilizaţia modernă.

Filozofia banilor completează lucrările lui Simmel în care acesta analizează alte instanţe superioare care reglează viaţa socială: statul şi biserica. Astfel, autorul evidenţiează trăsătura comună a acestor trei forme de socializare, şi anume poziţia lor dublă: pe de o parte, ele se află într-o poziţie exterioară faţă de interesele private, care sunt divergente prin natura şi semnificaţia lor primară; această poziţie are, deci, un caracter universal şi abstract; ea conferă formelor sociale amintite un fel de intangibilitate, care constituie esenţa legitimităţii lor; pe de altă parte, aceste forme se află într-o poziţie implicată în conflictele particulare care agită sfera privată, coborând, deci, din sfera abstracţiilor la nivelul societăţii civile. În ceea ce priveşte banii, această ambivalenţă, adică această caracteristică de a fi concomitent parte şi întreg, a fost evocată în altă formă în referirile deja făcute la analiza lui Simmel a transfomării banilor din mijloc absolut în scop absolut. Într-adevăr, ca mijloc absolut, ca simplu instrument de circulaţie a valorilor, banii au o poziţie exterioară faţă de protagonişti; însă, prin setea de avere care se manifestă sub forma acumulării de bani, adică prin transformarea banilor în scop absolut, puterea pe care ei o conferă este pusă în slujba egoismului şi a înălţării propriei persoane. Totuşi, G. Simmel face o distincţie pe care o consideră fundamentală între această ambivalenţă a banilor şi aceea a statului şi, respectiv a bisericii: spre deosebire de celelalte două instituţii, banii îşi păstrează obiectivitatea atunci când îşi transformă sensul universal într-un sens particular, deoarece servesc cele două interese opuse ale plătitorului şi încasatorului fără a favoriza pe unul în detrimentul celuilalt.

După părerea noastră, această distincţie făcută de autor este discutabilă, deoarece nu ţine seama de capacitatea diferită a indivizilor şi grupurilor sociale de a-şi satisface dorinţa de a se îmbogăţi.

Georg Simmel
FILOZOFIA BANILOR
Editura IDEEA EUROPEANĂ
Bucureşti 2017

Prof. univ. dr Silviu Cerna

Sursa: zf.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *