Punctul Critic nr. 3-4 (33-34) 2020
Dimitrie Gusti sau vocația universală a sociologiei românești
Mutațiile pandemice și legitimarea crizei perpetue
Odată cu apariția „Reginei științelor”, cum este uneori denumită Sociologia, s-au deschis noi perspective în abordarea socialului și evoluția societăților. Din acest moment omenirea începe să pășească sistematic, în mod organizat și planificat, pe calea așa-numitelor inginerii sociale, fie ele utopice sau graduale. O rezultantă a primei categorii a fost proiectul societății comuniste, în timp ce simbolul celei de-a doua îl reprezintă proiectul societății deschise. Dincolo de disonanțele dintre cele două modele sociale, ambele se disting prin faptul că proiectează societăți de anvergură globală, ale „omului nou”, pentru care comunitățile organice ar trebui să-și piardă relevanța și să ajungă să fie lipsite de sens și semnificație. După experimentarea pe scară largă a celor două tipuri de societăți, o răsturnare intempestivă a contextului mondial de referință la începutul secolului al XXI-lea sub impactul propagării unei pandemii nedescifrate încă deschide perspectiva pentru un nou tip de inginerie socială, care poate fi denumită a necesității sau a stării de excepție ori ingineria socială a societății pandemice, care pare a se apropia foarte mult de realizarea practică a „societății omului nou” teoretizată și promovată de inginerii sociali mai vechi sau mai recenți. Prin contrast cu aceste modele de abordare sociologică aflate în căutarea omului nou, Dimitrie Gusti, fondatorul Școlii de Sociologie de la București, propunea o sociologie a națiunii, a unităților organice, a omului pur și simplu a cărui existență capătă sens și semnificație în sânul comunităților organice cărora le aparține. Prin aceasta, credem că abordarea sociologică propusă de Gusti ar putea constitui o altă cale și totodată un răspuns adecvat la actuala criză pentru recuperarea omului din abisul în care a ajuns urmând calea ingineriilor sociale deja experimentate.
SUMAR
Editorial
• Dimitrie Gusti despre condiția juridică a presei moderne (Mihai Milca) – 5
Dosar: Dimitrie Gusti sau vocația universală a sociologiei românești
• Sociologia gustiană și perspectivele societății pandemice (Mihai‑Bogdan Marian) – 15
• De ce nu‑l cunoaștem pe Dimitrie Gusti? (Zoltán Rostás) – 28
• Sociologia gustiană a comunităților în context euroatlantic (Maria Larionescu) – 35
• O comoară: Îndrumări pentru monografiile sociologice (Septimiu Chelcea) – 60
• Contribuții ale „Școlii Sociologice de la București” la cunoașterea vieții de familie (Maria Voinea) – 74
• Contribuţia lui Dimitrie Gusti privind rolul și funcţiile dreptului și legislaţiei în societate (Angela Banciu, Dan Banciu) – 81
• Valorificarea gustiană a aportului lui Eugen Ehrlich la fondarea sociologiei dreptului (Iancu Filipescu) – 98
• Dimitrie Gusti – coordonator al cercetărilor sociologice asupra românilor din Răsărit (Ioan C. Popa) – 106
• Dimitrie Gusti și filosofia păcii a lui Immanuel Kant (Elena Luiza Popa) – 119
• Învățământul românesc de la Spiru Haret la Dimitrie Gusti (Sorin Mitulescu) – 129
Dosar: Mutațiile pandemice și legitimarea crizei perpetue
• Starea de urgență COVID‑19: fapte, informare și dezinformare (Septimiu Chelcea) – 139
• Carantinarea și utilizarea inteligenței artificiale în justiție (Irina Moroianu Zlătescu) – 161
• Alegerile în vremea pandemiei – modificarea proceselor și procedurilor electorale (Sebastian Simion) – 168
• Pandemia de coronavirus – pretext pentru încălcarea drepturilor omului? (Andreea Georgiana Nicolae) – 186
Conexiuni internaționale și euroatlantice
• Pensare ai diritti tra passato e futuro: riflessioni sulla Dichiarazione Universale dei Diritti Umani (Raffaella Gherardi) – 197
• Scurte considerații asupra ordinilor juridice existente (Ion M. Anghel) – 206
• Noi perspective asupra statului de drept în Uniunea Europeană (Claudia Elena Marinică) – 219
Avatarurile și tentațiile totalitarismului
• Totalitarismul: de la teorie politologică la (meta)ideologie (Florin Abraham) – 231
• Cauzele eșecului parțial al anticipării prăbușirii regimurilor comuniste (Adrian Pop) – 249
• Heidegger din Caietele negre și iudaismul (Andrei Marga) – 261
În apărarea României Mari
• Anul 1920 – Trianon – România Mare. Lipsa coeziunii politice și necesitatea relegitimării prin alegerile parlamentare din luna Mai (Gabriel Dolinschi) – 275
Fondul și Forma
• Pentru un comparatism balcanic (O propunere) (Victor Ivanovici) – 295
Panteonul diplomației românești
• Cultura românească în lume (Interviu cu ambasador, prof. univ. dr. Ioan Voicu) (Nicolae Mareș) – 305
• Constantin Vișoianu – un diplomat în vâltoarea vremurilor (S. Cristian) – 313
Lumea Cărților
• România la Conferința de Pace de la Paris – 1919 (Florin Grecu) – 323
• Bunăstarea în versiune românească (Alexandru Ioan Florea) – 330
• Cultura și managementul emoțiilor sociale (Șerban Cionoff) – 333
• Un manual pentru înțelegerea pandemiei (Silvia Bocancea) – 337
• „Pandemia Covid-19 în România. Aspecte clinice și epidemiologice” (Delia‑Elena Daragiu) – 343
Vă dorim lectură placută!
Punctul Critic nr. 3-4 (33-34) 2020
Dimitrie Gusti sau vocația universală a sociologiei românești
Mutațiile pandemice și legitimarea crizei perpetue
Vă invităm să vizitați Arhiva revistei Punctul Critic (Click aici)
Puteți descărca revista Punctul Critic pe librăria Ideea Europeană (Click aici)
Editor: Fundația Culturală Ideea Europeană
Co-editor: Fundația “Platon Pardău”
Adresa redacţiei:
Punctul critic
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: +4021 212 56 92
E-mail: [email protected]