Actualități - Evenimente - Știri

Vă invităm la lansare-eveniment Magna utopică. Adam și Eva după sfârșitul lumii și Album Artă și Destin de Alecu Ivan Ghilia

Editura Ideea Europeană
Revista Contemporanul
în parteneriat cu Librăria „Mihai Eminescu”

Vă invită la lansare-eveniment

Magna utopică. Adam și Eva după sfârșitul lumii
și
Albumul Artă și Destin
de Alecu Ivan Ghilia

Amfitrion: Aura Christi
Invitaţi: Nicolae Breban, Radu Boroianu, Alexandru Mironov

Evenimentul va avea loc:
Joi, 6 februarie, ora 17.00
Librăria „Mihai Eminescu” din București
Bdul Regina Elisabeta nr. 16

Magna utopică. Adam și Eva după sfârșitul lumii

Rareori, motivul lumii ca vis a căpătat în literatura universală o orchestraţie atât de întinsă, nuanţată şi diversă. Adam este visat de el însuşi, visându-i în acelaşi timp şi pe alţii. Visele decurg unele din altele, iar momentele de trezie sunt doar pretexte de intrare în alte stări de reverie. Scenariile epice ale viselor, ca şi ale coşmarului sunt învăluite într-un fel de stări de delir, când cuvintele capătă o potenţare maximă. Ficţiunea cuvintelor creează lumi noi ce dispar prin alte modulări ale cuvintelor visătoare.

Astfel, Alecu Ivan Ghilia a scris un complex şi autentic roman post-modern, începând cu viziunea asupra lumii, diversitatea limbajului şi spiritul ludic al operei. Lectura volumului Magna utopică. Adam și Eva după sfârșitul lumii nu este facilă şi autorul nu a făcut nici o concesie spre a-i seduce sau menaja pe cititori. Povara actului de lectură este răsplătită de marea frumuseţe şi originalitate a cărţii, ca şi a caracterului ei inedit. Adus în public, în faţa unor cititori inteligenţi şi pasionaţi, romanul lui Alecu Ivan Ghilia sperăm că îşi va găsi înţelegerea cuvenită şi în rândul criticilor, în drumul său de statornicire definitivă în muzeul literelor lumii.

Albumul Artă și Destin

Oricât de slab, omul este dator să reziste. Oricât te‑ai duce la fund și crezi că ai ajuns la capătul rezistenței, că ești pierdut, distrus, predat morții, te agăți întotdeauna de un gând, de o nădejde, de un fir de păr ce te leagă de transcendent și te salți deasupra.
Artă și destin
(extrase)
O biografie poate motiva o existență. Arta, cu siguranță, un destin. În anii tineri alegerea Căii, în cazul lui Alecu Ivan Ghilia, a ținut mai cu seamă de revelație… Revelația a fost singura în măsură să‑i permită ca prin ochiul interior să poată intra în labirintul Sinelui. Revelația are dimensiunea sacrului, opțiunea doar pe aceea a mundanului. Artistul le‑a cunoscut pe amândouă, în proporții diferite, împletite potrivit unei dialectici a firii și unui adagiu semnificativ: credo, vides. Cine are acces la credință va putea vedea cu adevărat. Ceva mai târziu își va aminti sfatul Maestrului Corneliu Baba: „ce vede ochiul, nu trebuie să uite mâna…”

În încercarea de a‑și menaja orgoliile rănite în urma unor eșecuri individuale sau colective, omul (oamenii) află imediat și, desigur, subiectiv țapul ispășitor. Acesta nu poate fi decât Destinul. El suportă a fi permanent invocat ca vinovat căruia i se cere invariabil execuția în piața publică. Puțini sunt aceia care, cu luciditate, acceptă ideea că, finalmente, destinul trebuie perceput ca sumă a întâmplărilor, faptelor sau visurilor noastre. Altfel spus, destinul nu poate fi tratat decât ca o viață ajunsă la finalul propriei cariere. Drumul către sine, cum știm, face înconjurul lumii și acest ocol poate identific a mult invocata Cale, cu rătăcirile și seducțiile ei, cu încleștata dezbatere asupra limitelor. În cazul ființelor cu har artistic, lucrurile se complică și mai abitir când, în postumitate, se constată că opera aparține unui creator care n‑a avut șansa de a se bucura antum de propria celebritate. Alții, prea convinși de genialitatea lor, siguri că amprenta lor este inconfundabilă, refuză conștient să‑și semneze operele, care, nu‑i așa, oricum vor fi recunoscute.

Alecu Ivan Ghilia… s‑a exprimat deopotrivă în Cuvânt și Imagine, cu egal talent recunoscut în amândouă.

În ordinea căutării de sine… impulsurile auctoriale au acordat prioritate picturii… explică decizia încă adolescentului… de a urma cursurile Academiei de Artă din Iași, privegheat cu dragoste paternă de Corneliu Baba. Iată o șansă uriașă pentru ființa fragilă a viitorului pictor, o imensă responsabilitate morală și artistică pentru Maestrul Baba.

Prima expoziție personală, amânată până în anul 1980, când artistul și‑a aniversat 50 de ani, a încântat colegii și prietenii, pictori sau literați, însă i‑a contrariat pe mefienții care considerau că Alecu Ivan Ghilia nu poate fi decât scriitor… Nimic mai fals… Expozițiile ulterioare din țară: București, Iași, Cluj, Botoșani, Dorohoi etc… de la New York, Las Vegas, Veneția, Varșovia etc… au consacrat fără echivoc o vocație de pictor… un statut profesional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *