Istoria Jazzului Clasic

Cartea de față se adresează – în egală măsură – iubitorilor de jazz, dar și celor interesați în a cunoaște aspecte ale unui însemnat capitol din istoria spirituală și culturală a umanității. Căci, înainte de orice, prin modul inedit de a crea și interpreta muzica, apariția jazzului – la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea – a însemnat o revoluție în cadrul complexului proces de înnoire a artei.

Lucrarea prezintă momente de istorie și de legendă ale începutului, dar mai ales ale jazzului clasic, epocă a stilurilor New Orleans, Dixieland, Chicago sau Kansas City, a big band-urilor din New York, a marilor orchestre de swing, dar și a Be Bop Style, Hard Bop Style sau Cool Style.

Constantin D. Mendea

Fragment:

În loc de prefaţă

Istoria Jazzului Clasic nu este doar o lucrare de strictă specialitate. Ea se adresează – în egală măsură – iubitorilor de jazz, dar şi celor interesaţi în a cunoaşte aspecte ale unui însemnat capitol din istoria spirituală şi culturală a umanităţii. Căci, înainte de orice, prin modul inedit de a crea şi interpreta muzica, apariţia jazzului – la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea – a însemnat o revoluţie în cadrul complexului proces de înnoire a artei. Realizând o sinteză emoţională pe înţelesul tuturor, el a elaborat un idiom muzical acceptat, şi adoptat chiar, de lumea întreagă.

Lucrarea de faţă prezintă momente de istorie, dar şi de legendă ale începutului, dar mai ales ale jazzului clasic, ale acelei mirifice perioade cuprinse între anii ’20-’50, epocă a stilurilor New Orleans, Dixieland, Chicago sau Kansas City, a big bandurilor din New York, a marilor orchestre albe de swing, dar şi a stilurilor be bop, hard bop sau cool.

Aşadar, ceea ce am putea numi perioada clasică a acestei muzici apărută în urmă cu vreo 120 de ani s-a limitat la numai patru decenii, dar se bucură şi astăzi de aprecierea multor ascultători şi interpreţi. Şi asta cu atât mai mult cu cât impunerea – în urmă cu 50 de ani – a unor curente precum modal jazz, dar mai ales free jazz, a marcat, faţă de tradiţia clasică, o ruptură completă sub toate aspectele. Ca să nu mai vorbim de apariţia – în ultimele decenii ale secolului trecut – a unor formule noi, precum jazz & rock fusion, groove jazz, acid jazz, nu jazz, free funk, punk jazz, jazz rap şi altele, câte or mai fi, incluse – la o rapidă şi probabil uneori superficială evaluare – în ceea ce s-ar putea numi jazzul modern.

În condiţiile în care numărul cărţilor despre jazz apărute în limba română rămâne destul de redus, lucrarea de faţă – unică în felul ei – se poate dovedi nu numai utilă, ci şi absolut necesară. Mai ales că, în încercarea de a apropia de lumea fabuloasă a jazzului cititori cu cele mai diverse vârste şi preocupări, s-a adoptat un mod de prezentare accesibil, evitând, pe cât posibil, folosirea excesivă a termenilor de strictă specialitate.

Mai mult, sensul acestora este explicat într-un Glosar aflat la sfârşitul cărţii, unde cei interesaţi vor afla – alături de sursa informaţiilor sau Indexul de nume – şi o Cronologie a celor mai importante momente din istoria jazzului, această „muzică a marii, a splendidei imperfecţiuni”.

Bucureşti, aprilie, 2018
Constantin D. Mendea