Dintotdeauna oamenii au fost fascinați de ideea câștigării unor sume care să le mărească bugetul fără un efort prea mare, iar jocurile de noroc (printre care și loteria) intră în categoria lucrurilor accesibile tuturor.
Aşadar, cum se joacă la Loto? Ne bazăm pe hazard sau strategie în alegerea numerelor câștigătoare? Cu ajutorul formulelor combinatoricii s-a calculat că probabilitatea de a alege corect cele 6 numere din 49 se poate face în aproape 14 milioane de moduri diferite. Dar găsirea combinației câștigătoare nu este doar știință, ci și artă. Iar arta, de regulă, este subiectivă. Omul, în virtutea receptării emoţionale a lumii, lipește fiecărui eveniment eticheta de bun sau rău. Pe același criteriu alege și numerele la Loto.
În volumul Cum să câștigi la Loto. Ghid practic de influențare a norocului, autorul tratează cu seriozitate toate strategiile de câștig, plecând de la influența anotimpurilor și ajungând la teoria probabilităților. Citind secretele marilor câștigători la Loto, în mod sigur veți deveni experți în descoperirea variantei cu câștiguri fabuloase!
Trebuie doar să aplicați cele aflate în acest ghid și inspirația va veni garantat!
- Cum se joacă la loto? Acest joc nu este atât de complicat cum ți se pare, mai ales în cazul în care iei cunoștință de cele 20 de reguli – 20 de metode de a găsi numerele norocoase la LOTO.
- Secretul succesului? Strategii bine elaborate, scheme, calcule, un joc bine gândit, un exercițiu al jocului dobândit cu ajutorul acestei cărți.
- Loto este un câmp de largă analiză, de căutări, de descoperiri pentru o nouă ramură a cercetărilor ştiinţifice, pe care putem să o numim teoria psihologică a jocurilor de masă.
- Datele statistice ale precedentelor trageri ne permit să ne mărim şansa la alegerea numerelor norocoase la Loto.
- Principiile fundamentale pe care trebuie să le respectăm pentru a câştiga.
- În calitate de „armă de luptă” împotriva paselor rele ce-l urmăresc pe jucător pot fi folosite diferite cuvinte, amulete, talismane, acţiuni sau obiecte care s-au asociat, pentru el, cu un succes, sau i-au adus altcuiva succesul la joc.
- Totul este foarte simplu şi, ceea ce este cel mai important, comod.
După renumitele lucrări ale lui John von Neumann, specialiştii în teoria jocurilor elaborată de el sunt consideraţi cei mai buni cunoscători şi consultanţi în problema „cum trebuie să joci ca să câştigi”. E adevărat că teoria matematică a jocurilor mai des rezolvă problema cum trebuie să joci ca să pierzi cât mai puţin. Pornind de aici, ne întrebăm, se poate oare găsi o strategie de câştig la Loto pe baza teoriei matematice a jocurilor? Altfel spus, se poate ca, în condiţiile unui număr mare de trageri (încercări), şi a unei investiţii teoretic nelimitate de bani, să câştigi mai mult decât cheltuieşti cu cumpărarea biletelor?
Toate răspunsurile se reduc, în fond, la următoarele: bilele cad din urnă cu o probabilitate strict egală, deci să măreşti probabilitatea de a ghici faţă de alegerea la întâmplare nu se poate. De aici concluzia: în cel mai bun caz poţi să obţii jumătate din suma de bani pe care ai cheltuit‑o la cumpărarea biletelor. Pentru aceasta e suficient să te inspiri din orice numere întâlnite, de exemplu, din numerotarea paginilor cărţii de telefon, deschizând‑o la întâmplare. Astfel, matematicienii au fundamentat strict ştiinţific că nu se poate câştiga permanent la Loto şi aceasta diferă foarte puţin de loteria obişnuită: stai şi aşteaptă norocul.
Dar în viaţă nu totul se supune legilor matematicii.
De aceea e viaţa viaţă. Suntem nevoiţi să ne confruntăm cu Măria Sa Întâmplarea. Dar ce înseamnă întâmplarea?
Şi de ce oamenii cumpără totuşi bilete în speranţa de a câştiga un milion sau chiar zece milioane, deşi fiecare ştie că şansa de a câştiga nu este prea mare.
De ce oamenii totuşi joacă? Chiar şi Dumnezeu joacă…
Ce îi împinge?… Patima? Setea de câştig?… De afirmare?… Dorinţa de a învinge urna care, desigur, nu are suflet?… E limpede un lucru: e nevoie de un efort de voinţă pentru a risca.
Să ne amintim pilda măgarului, scrisă încă din secolul al XIV‑lea de către învăţatul francez Jean Buridan, fizician şi logician, rector al Universităţii din Paris. Un măgar a murit de foame pentru că nu a putut să aleagă una din cele două legături identice de fân pe care i le‑a lăsat stăpânul. Trista poveste a măgarului lui Buridan este cea mai bună ilustrare a ceea ce se poate întâmpla dacă celui care trebuie să ia o hotărâre îi lipseşte voinţa.
În acest caz putem înţelege aforismul, ciudat la prima vedere, „Mai bine o hotărâre rea decât două bune”.
Necesitatea şi importanţa principiului voinţei pentru a lua hotărâri sunt de netăgăduit. Dar cum trebuie să fie această hotărâre? Unu faţă de unu? Unu faţă de doi?…
Un răspuns la această întrebare nu veţi găsi în nici un manual, orice decizie trebuie să aibă noutatea ei. De altfel, o oarecare legitate poate fi totuşi observată, dacă ne gândim la proverbul „măsoară de şapte ori şi taie o singură dată”, „7:1”, şi nu invers. Hotărârilor, „măsurătorilor” li se acordă o preferinţă evidentă. Dar oare la fel procedăm noi când viaţa ne împinge să luăm nişte hotărâri? Ne străduim oare noi să ne abţinem de la dorinţa de nestăpânit de a tăia „dintr‑odată”, imediat, fără calcule, bazându‑ne pur şi simplu pe bunul-simţ, „după ochi”?
Teoria probabilităţii nu ne spune practic nimic în legătură cu acest lucru, dar cu toate acestea, folosind rezultatele ei, vom elabora treptat o strategie de joc pentru a răspunde la întrebarea care îi frământă pe mulţi jucători, şi anume cum se poate mări probabilitatea câştigului.
Aşadar, să începem.
Recenzii
Nu există încă recenzii.