Impactul terapiei farmacologice asupra calității vieții în depresia geriatrică. Ghid de bune practici

Depresia geriatrică reprezintă o problemă moderno-socială de mare importanță, afectând o populație deja vulnerabilă față de impactul stresurilor psiho-sociale. Stabilirea unor reguli de bună practică focalizate pe recuperarea completă reprezintă o necesitate pentru practicienii din toate specialitățile care colaborează la formularea strategiei de tratament în cazul pacienților cu depresie geriatrică.
Tendința de îmbătrânire a populației din țara noastră este un fenomen cert, după cum arată cercetări recente ale Academiei Române: personale sub 15 ani reprezintă 15%, iar persoanele peste 60 ani 21% din totalul populației [1]. Aceste date nu constituie însă un caz izolat, întrucât conform National Institutes of Health în SUA proiecția pentru populația în vârstă de minim 65 ani arată o dublare în următoarele trei decade, de la 48 de milioane la 88 milioane în 2050 [2]. Mai mult, la nivel mondial se constată o tendință accelerată spre îmbătrânirea populației într-un ritm fără precedent: 8,5% (617 milioane) din populația lumii este în vârstă de minim 65 de ani, iar proiecția pentru 2050 arată un procent de 17 (1,6 miliarde) pentru această categorie [3].
O viață mai lungă nu implică însă în mod direct o viață mai sănătoasă, ceea ce rezultă din toate rapoartele epidemiologice analizate. Astfel, studiul realizat de Academia Română arată că speranța de viață sănătoasă în țara noastră este de 63 ani, ceea ce înseamnă 9 ani de viață marcați de boli și dizabilități, ca diferență până la speranța medie de viață a populației evaluate [1].