„Un chirurg toracic complet este obligatoriu să fie familiarizat cu diverse tipuri de pericardotomii și puncte de atac pentru abordul tactic al vaselor pulmonare intrapericardic; să știe să abordeze vena cavă superioară intr- și extrapericardic; să disece și să lățuiască marile vase, pentru a sutura în siguranță plăgile și rupturile lor, dar și ale cordului, pentru a stăpâni o hemoragie cataclismică; să cunoască tehnica recoltării grefei pericardice pentru plastia bontului bronșic sau reconstrucția peretelui tracheal, cât și pentru plastia vaselor mari și în special pentru reconstrucția arterei pulmonare postrezecție; să știe să fenestreze cavitatea pericardică – clasic sau miniinvaziv; să știe să facă o pericardocenteză de decompresiune în tamponada cardiacă; să cunoască tehnica pericardectomiilor și a reconstrucției geometrice a cavității pericardice.
Se poate spune, fără a greși, că un chirurg toracic accesează cavitatea pericardică mai frecvent decât este abordată cavitatea pleurală de către un chirurg cardiac.”
Această monografie umple un gol în literatura medicală românească deoarece nimeni nu a mai abordat până în prezent această structură anatomică în complexitatea sa de la embriologie și anatomie, la fiziologia și fiziopatologia și apoi la patoligia și tratamentul chirurgical, cu descriere în detaliu a tehnicilor operatorii. De ce pericardul a fost oarecum „uitat”? Pentru că mult timp, pericardul a fost perceput numai ca fiind învelișul inimii, fără a avea rol determinat, de exemplu, în funcționalitatea acesteia.
De fapt, aparent ca structură anatomică, prin raporturile sale extrem de complexe cu vasele arteriale și venoase cu plămânul și pleura, cu esofagul, cu ganglionii, pericardul constituie interfața între acestea și cord, fiind implicat, de multe ori, în afecțiunile organelor din vecinătate. Mai mult important este rolul pericardului în funcționalitatea normală și patologică a cordului, căruia îi conferă nu numai „protecție”, dar are și rol activ în această funcționalitate.
Lucrarea, scrisă în cel mai acurat limbaj științific de către o personalitate în chirurgia toracică, pasionată de patologia pericardului, trebuie să facă parte din biblioteca oricărui medic, fie el chirurg sau specialist într-un domeniu nechirurgical.
De ce am scris această carte? Este o întrebare pe care mi-o pun de foarte multe ori chiar mie, Doctorului Horvat. De ce am scris? Poate pentru că a fost prima supraspecialitate – chirurgia cardiovasculară, în care am intrat ca intern după ce am absolvit Facultatea de Medicină din București, pe care am urmat-o ca student și elev al Institutului Medico-Militar, fiind șef de promoție în anul 1975.
Soarta a vrut ca în iarna anului 1976 să fiu repartizat la Spitalul Clinic Fundeni, Secția de Chirurgie Cardiovasculară Militară, care tocmai luase ființă sub conducerea locotenent colonel doctor Vasile Cândea.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.