Traducere de Valeriu Graur
Sala era arhiplină. Îi aveam în faţă pe părinţii, care căutau să înţeleagă şi să acţioneze. Sunt dispuşi mai degrabă să-şi recunoască neajunsurile, decât virtuţile, dar sunt gata să asculte şi să se confeseze. S-a discutat despre toate: ordinea din cameră, regimul alimentar, folosirea băii, decepţiile în dragoste, muzica, distracţiile… Mamele vorbeau despre neputinţa lor, despre faptul că nu-şi mai recunosc odrasla iubită în neaşteptata ei metamorfoză. Taţii, descumpăniţi fiind de fiica lor, care ajungând la pubertate şi-a împodobit buricul cu inele şi tatuaje, recunoşteau că îşi pierd răbdarea. De fapt fiecare vorbea despre sine, despre frământările sale, despre nevoia lor de ajutor şi susţinere pentru a-şi putea rezolva problemele relaţiilor lor cu copiii-adolescenţi, probleme, ce apar zilnic. Însă o pereche m-a uimit de-a dreptul. Păreau descumpăniţi, stăteau ca nişte copii ţinându-se unul lângă altul. Problema este că cei doi fii majori ai lor au „acaparat” casa, iar părinţii sunt obligaţi să se supună regulilor tiranice, care le-au fost impuse de noii „stăpâni”…
O carte despre copiii dificili, despre aşa-zisii copii-problemă. Sfaturi inevitabile pentru părinţi.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.