Atlasul antropologic al Transilvaniei. Volumul I

Atlasul antropologic al Transilvaniei, Maria Vlădescu, Corneliu Vulpe

PREFAŢĂ

De la zorile sale, Institutul de Antropologie şi-a propus, printre altele, să facă un studiu general antropologic al populaţiei române. Nenumăraţi cercetători, izolaţi sau în echipe, în laboratoare, biblioteci şi pe teren, ca şi un număr semnificativ de doctoranzi au explorat caracteristicile antropologice ale locuitorilor regiunilor noastre, sub îndrumarea unor personalităţi ca Fr.I. Rainer, Şt. Milcu, Olga Necrasov sau Suzana Grinţescu-Pop.

Era însă nevoie de studii de sinteză, care să permită stabilirea locului populaţiilor din spaţiul românesc în cadrul mai larg al Europei, dar şi în raport cu teritoriile vecine. Această nevoie a dus la întocmirea atlaselor antropologice pe regiuni ale ţării, în care populaţiile să fie caracterizate bioantropologic. Pentru aceasta s-au folosit o tipologie taxonomică, o hemotipologie şi un studiu al dermatoglifelor. Ponderea principală a fost acordată caracteristicilor antropometrice care, din motive tehnice, au fost limitate doar la variabilitatea taxonomică, cea constituţională urmând a fi studiată ulterior.

În acest context, cercetătorii Maria Vlădescu şi Corneliu Vulpe au publicat, în 1999, „Atlasul Antropologic al Munteniei”, care a fost premiat de Academia Română, iar acum vin cu acest nou „Atlas Antropologic al Transilvaniei”, care reprezintă o altă contribuţie la întocmirea unui „Atlas Antropologic al României”.

Transilvania, situată în centrul României, este cea mai mare provincie din spaţiul geografic românesc, ceea ce conferă acestui Atlas un interes deosebit. Populaţiile au fost analizate, folosind 22 de parametri antropometrici, selecţionaţi pe criterii de sex, naţionalitate şi nivel socio-cultural, la care s-au adăugat indicatori hematologici şi legaţi de dermatoglife. Datele obţinute şi interpretările lor pline de interes au fost reunite în acest volum de 294 pagini şi însoţite de imagini document (fotografii executate cu tehnici specific antropologice), de hărţi şi de numeroase tabele de variabilitate şi grafice (poligoane de frecvenţă, clustere).

Datele arată că, în raport cu un tip bine conturat (hiperbrahicefalie, mezo/leptomorfie facială şi nazală, pigmentaţie intermediară prin iris şi închisă prin păr, statură supramijlociu de înaltă), există şi tipuri cu specific regional, rezultat al unui grad anumit de izolare geografică. Sunt punctate de asemenea deosebirile tipologice dintre români, germani şi rromi. Asemănările şi deosebirile au fost scoase în evidenţă mai ales prin modele matematice de fineţe cum ar fi clasificările de tip cluster şi analiza factorială. Interesant este că, potrivit caracterelor dermatoglifice şi hemotipologice, populaţia Transilvaniei se apropie mai mult de locuitorii părţii centrale şi sud-estice a continentului european.

La sfârşitul volumului autorii ne oferă o surpriză printr-un demers longitudinal (diacronic), ce pune în evidenţă aspectele dinamice ale populaţiilor din Transilvania, care au „suferit” efectele microevoluţiei din Neolitic până în zilele noastre. Acestea au acţionat discret dar continuu, ducând la o sporire a elementelor dinarice alpine, cu reducerea concomitentă a celor mediteraneene.

Acest volum nu este o carte de citit, ci de consultat şi de studiat. Este o lucrare de referinţă întocmită cu meticulozitate, fiabilitate şi profesionalism care va servi tuturor celor interesaţi de poporul român.

Acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici
Membru de onoare al Academiei Române