„Prefață
O limbă evoluează în mai multe feluri și prin mai multe mijloace, inclusive „prin greșeli”, cum a demonstrat mai demult un mare filolog, Iorgu Iordan, într-un studiu celebru O gramatică a greșelilor. Împrumutul din alte limbi constituie, desigur, mijlocul uzual de a îmbogăți vocabularul unei limbi. Mai ales în pragul noului secol, când informația circulă repede și, o dată cu ea, circulă și termenii care definesc informația.
De regulă, un cuvânt nou apare (și este primit în limbă) atunci când definește o noțiune nouă, un obiect nou, în fine, o relație sau o situație, profesiune, deprindere etc., pentru că nu există deja un termen în limba națională. Sau chiar dacă există, se poate întâmpla ca termenul „băștinaș” să nu fie suficient de răspândit și puternic pentru a face față agresiunii termenului împrumutat. În acest caz, cuvântul nou învinge.
Limba selectează, ține o vreme termenul nou „în carantină” și, în cele din urmă, îl primește sau îl respinge. Există un „filtru” natural, care acționează de cele mai multe ori eficient chiar și fără „acordul” comisiilor academice însărcinate cu apărarea limbii naționale… Un exemplu: specialiștii francezi au încercat să se opună, inclusiv cu mijloace administrative (amenzi severe), invaziei anglicismelor în limba franceză.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.