Dicţionarul Luceafărului eminescian

„Dicţionarul Luceafărului eminescian este prima lucrare de lexicografie consacrată unei singure opere poetice româneşti, şi anume unui «arhi-text» (text poetic integral, concept şi realizare în premieră absolută), constituit din formă definitivă, versiuni şi variante. Încercările bruionare nu reprezintă distilatul limbaj poetic eminescian, purtând girul autorului prin publicarea în timpul vieţii, ci limbajul poetului Mihai Eminescu, aşa cum o arată manuscrisele, în încercarea de a i da forma ideală; numeroase versuri nu numai că se ridica la valoarea celor din antume, ci adesea o covârşesc. Aceste versiuni şi variante nefinisate conţin un lexic deosebit de bogat şi interesant. Dicţionarul încearcă prezentarea creaţiei poetice din perspectiva lexicului, opţiunile individualităţii creatoare faţă de mijloacele oferite de limbă; totodată, cu limitele inerente, este o tentativă de incursiune într-un anume univers imaginar, construit prin limbajul poetic.
Tulburatoarea problemă a Luceafărului eminescian cuprinde şi emoţia descoperirii, în receptare, a genezei sale. Din punctul de vedere al cunoaşterii etapelor creaţiei, Luceafărul a avut un destin la fel de deosebit ca şi evoluţia frământată a exegezei sale, care de 120 de ani asaltează, din diverse perspective, taina acestui seducător poem. Cunoaşterea şi recuperarea în circuitul valoric a variantelor manuscrise ale poemului are, de asemenea, o istorie ce îmbie încă.
Adevaratul laborator al lucrului asupra expresiei îl vom putea urmări în avatarurile variantelor din cadrul unei versiuni, aşa cum ediţia noastră le prezintă, pe coloane paralele. În această faza a lucrului, pentru fiecare versiune în parte, Eminescu nu a meditat neaparăt asupra perfecţiunii versului, ci s-a concentrat asupra „ideii poetice”, care este „sufletul”, cum zice poetul. Revenirile ulterioare, de la o versiune la alta, atestă, pe lângă continuitatea creaţiei, cu meandrele, cu inovaţiile unor idei poetice însolite, şi un altfel de proces, cel al rafinării stilistice. Intenţia ediţiei noastre este reflectarea travaliului eminescian la o versiune, înlesnind urmărirea variantelor cu transformările, prefacerile spontane şi revenirile lor la forme anterioare.” (Rodica Marian)