Select Gift

La oricare 2 cărți cumpărate, a treia este gratis!
  • NEWSLETTER
  • CONTACT
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
Contul meu
0 items / 0,00 lei
Meniu
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
0 items / 0,00 lei
Colecțiile noastre
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librărie
  • eBooks
  • Informații
    • Despre noi
    • Cum comand?
    • Ghid eBook
    • Pentru autori
    • Catalog · Distribuție
  • Blog
  • Proiecte
  • Punctul Critic
  • OFERTE SPECIALE
  • NOUTĂȚI
Reduceri!
Prima paginăCărțiFilosofie Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței
Produsul precedent
Criminalitatea colectivă a statelor și Dreptul Penal al viitorului 73,50 lei 58,20 lei
Înapoi în librărie
Următorul produs
Elitele și conștiința națională 39,90 lei 32,10 lei
Biblioteca de filosofie
Publicistică & Eseuri

Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței

50,40 lei 39,00 lei

Dostoievski – Nietzsche Elogiul suferinței, Ediția 2017 – Aura Christi

ISBN: 978-606-594-570-8 ISBN: 978-606-594-570-8 Categorii: Filosofie, Publicistică & Eseuri Autor: Aura Christi
Share
închide
Disponibil și în format eBook:
  • Dostoievski - Nietzsche. Elogiul suferinței (eBook) 37,80 lei 34,50 lei
Noutăți
  • Contemporanul nr. 02 Februarie 2023 7,00 lei 5,00 lei
  • Șambelanul oficios - Ediție bilingvă 34,65 lei 27,60 lei
  • Contemporanul nr. 01 Ianuarie 2023 7,00 lei 5,00 lei
  • Descriere
  • Fragment
  • Detalii carte
  • Recenzii (0)
  • Despre Biblioteca de filosofie
  • Livrare
Descriere

„Această carte este o capodoperă, în primul rând, prin curajul de a ataca o temă imposibilă. (…) Aura Christi atacă o temă mare – acest detaliu, în primul rând, justifică epitetul de capodoperă, în sensul curajului temei. (…) Dincolo de temele mari – amoralitatea, viul, suferința – Aura Christi se apropie de ceea ce îi leagă pe cei doi monştri: Dostoievski și Nietzsche. Este, într-adevăr, un pariu să-i pui alături pe aceşti doi uriași…” (Nicolae Breban)

„Redeschiderea «dosarului Nietzsche» prin apropierea de suferinţa dostoievskiană este meritul principal al cercetării Aurei Christi, o cercetare care nu este doar una comparatist-livrescă (de largă erudiţie), ci una puternic trăită ca experienţă personală. (…) A fi între sau dincolo înseamnă a te lepăda de raţiunea radicală, antichristică, şi a avea drum, a avea acces către terţul, tainicul ascuns, către divinitate, către adevărata viaţă. Or, această nuanţare excepţională face, zic eu, interesul major al cărţii Aurei Christi.” (Theodor Codreanu)

Fragment

Dostoievski – Nietzsche Elogiul suferinței, Ediția 2017 de Aura Christi

„Elogiul suferinței mi se pare un roman autobiografic, în care personajele vin în viaţa unui copil din Basarabia (…), un copil care scrie acest roman, în care se întâlneşte cu nişte personaje foarte interesante: se întâlneşte cu Dostoievski, se întâlneşte cu Nietzsche, e martor al întâlnirii dintre Tolstoi şi Gogol – o întâlnire absolut fascinantă, de o mare calitate a prozei. (…) Undeva Aura Christi îşi expune modalitatea de a lucra în aceste zone interdisciplinare: între eseu, proză și filosofie. Aura Christi are un citat uriaş, în care îşi dezvăluie ce spun eu, și anume că e un prozator. Această carte ţine, după opinia mea, de proză. (…) Elogiul suferinței e o carte extraordinară, în care e vorba nu numai despre aceste personaje, pe care le-a îndrăgit autoarea şi cu care a trăit alături, ci şi de Cartea lui Dumnezeu, de viitorul lui Dumnezeu.”
(Dumitru Radu Popescu)

„Există nume, terenuri sau lucruri, de care nu trebuie să te atingi. Între aceste nume, terenuri sfinte, fără care nu-mi imaginez viaţa, figurează, pentru mine, Dostoievski şi Nietzsche. Două spirite gemene. Doi oameni-dinamită, care au marcat istoria gândirii pătimaşului secol al XIX-lea şi, fără voia lor, istoria omenirii. Să aduci faţă în faţă doi oameni-dinamită înseamnă, de bună seamă, să fii inconştient. Unele spirite auguste, ca, de pildă, Lev Şestov, Dmitri Merejkovski sau «boierul metafizic» Berdiaev, au scris, după cum se ştie, despre aceşti argonauţi ai subteranei. Eu mi-am propus să mă apropii de aceşti coloşi intangibili dintr-un unghi diferit, căci am remarcat că una dintre temele majore, la care şi Dostoievski şi Nietzsche revin, tratând-o din perspective diferite, este suferinţa. Atitudinea lor faţă de acest animal iute, ca delfinii – atitudine în care, de altminteri, m-am regăsit nu o dată – te reduce, în primii timpi, la tăcere. În timpii secunzi te face, la fel de iute, să te întorci cu faţa spre grecii presocratici, geniali şi copilăroşi, printre care cei doi beduini ai supraomului s-ar fi simţit, în chip cert, acasă.”
(Aura Christi)

Atracţia adâncurilor

La scurtă vreme după Nietzsche şi Marea Amiază, poeta Aura Christi ne pune în faţă un alt eseu masiv, intitulat Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei, scris în maniera tipică ei şi nu numai, a artei interdisciplinare, în care s-au exersat la noi, în secolul trecut, nume ca Steinhardt sau Alecu Paleologu. Fervoarea cu care e scris acesta, lărgirea neobişnuită a referinţelor, zonele culturale ample, „măturate” de autoare, ca şi temele sau supra-tema enunţată, ne fac încă o dată curioşi să ducem acest „experiment” scriptic până la capăt. Aş putea adăuga – până la ultimele consecinţe. Deoarece, încă o dată, Aura Christi îşi asumă nu puţine riscuri în abordarea acestora pe un teren puţin defrişat nu numai la noi, ci şi în stufoasa şi prestigioasa eseistică a Apusului cultural.

E vorba de data aceasta de abordarea unui termen, a unei noţiuni, cu care nu par foarte familiarizaţi şi de care se feresc nu puţini autori respectabili, termen numit amoralitate. Înainte de a se apropia de acesta şi de a-l cerceta din unghiuri diferite, autoarea purcede la o extrem de originală şi extrem de aprofundată analiză în domeniul, în ştiinţa tipologiei romanului; şi o face, de data aceasta, în capitolele doi şi trei, încercând să elucideze etiologia, cauzele şi modalităţile, uneori abstruse, de o rară şi infinită complexitate prin care se forjează şi se instalează în textura epică unii eroi, veşnic disputaţi, analizaţi, ai unui Dostoievski sau Marcel Proust, de exemplu. Prin aceasta, Aura Christi se apropie, în ultimii ani, de unii cercetători avizaţi, îndrăzneţi, care s-au hotărât să rupă clişeele, chiar şi prestigioase, ale nu puţinor analişti ai romanului european, în ceea ce priveşte mai ales ştiinţa numită a creării personajului. Autoritatea supremă invocată şi mult citată – în exces, vor spune unii! – este, fără îndoială, pe tot parcursul scrierii, Friedrich Nietzsche. Apoi, în afara unor analişti autohotoni – vezi, printre altele, opusul postum al lui Dinu Pillat despre personajele dostoievskiene! – sunt invocaţi autori romantici nemţi, de la Novalis şi Goethe până la mai modernii Ernst Bertram şi Th. Mann, autoarea lărgind aria referinţelor la prestigioşii „fugari”, în spaţiul francez, ai eseisticii ruse de la începutul secolului trecut: un Berdiaev, Şestov sau Merejkovski. Crescută în Basarabia şi, prin sângele familiei, în spaţiul şi în spiritul marii literaturi ruse, în acest eseu, ca şi în alte, nu puţine, texte, Aura Christi se mişcă cu dezinvoltură printre cei care au construit şi fondat marele secol rus, al XIX-lea, poeţi, filosofi şi prozatori, începând, desigur, cu Lermonotv, Puşkin şi Gogol, până la vârfuri ameţitoare, ca L.N. Tolstoi şi F.M. Dostoievski; şi atinge apoi, cu o cuceritoare insistenţă, opera şi personalitatea extrem de diversă şi de puţin cercetată încă, a modernilor, a unor Blok, Bahtin, Ahmatova sau a prietenei scriptice a lui Rilke, Ţvetaieva.

Textul, spuneam, este împânzit de citate care, uneori, creează o anume senzaţie de stufozitate sau de incertitudine a temelor; în fapt, însă, după părerea mea, acestea nu fac decât să trădeze o anume emoţie, o luciditate, uneori dramatică, a aproape imposibilităţii discernerii, până la ultimele resorturi şi cauzalităţi, a uriaşei descoperiri a ceea ce s-a numit, în roman, psihologie abisală. O descoperire care, de la sfârşitul secolului al XIX-lea până la jumătatea secolului trecut, a uimit şi a derutat cu atâta putere nu puţine minţi analitice, încât nu puţini au dezertat de pe acest teren, sau, mai ades, au furnizat false şi ridicole explicaţii, analize sau interpretări ale acestei, şi azi, noutăţi tipologice. Care se leagă, încă de la începuturile secolului al XX-lea, de marea descoperire în psihologie şi psihiatrie a unui C.G. Jung, autorul arhetipurilor, cel care, împreună cu un D.H. Lawrence, în roman, de exemplu, a propus o cu totul nouă viziune asupra posibilităţii, asupra mecanismului unui erou sau a unui personaj modern. Secundaţi de, se înţelege, şi contemporani cu cel care descoperă, încă o dată spre stupefacţia nu puţinor minţi sclipitoare ale fenomenului (vezi un André Gide, dar şi alţii!), imediat înainte şi în timpul Primului Război Mondial, noua platformă absolut revoluţionară, noul continent al romanului contemporan; l-am numit pe Marcel Proust.

Între aceste nume, se înţelege, autoarea noastră se mişcă, aş zice, cu o dezinvoltură oarecum crispată – dovadă unele sintagme riscate sau frazele încărcate cu o topică nu foarte familiară celor neobişnuiţi cu textele baroce ruseşti. Noi preferăm însă aceste false stângăcii şi acest exces de precauţii metodologice unor clişee aşa-zis rafinate sau acelor analize şi aproximaţii „valorice”, care nu fac, încă o dată, decât să aducă pe solul nostru vechi descoperiri şi false, nu rareori inutile şi „grave” concluzii ale unor universitari la modă în Apus. Ambalate în noul „cifru” şi artă a unor bibliografii savante, într-o păsărească greoaie, pretenţioasă, structuralistă sau post-modernă, care nu face decât să ilustreze vechiul şi ironicul adagiu latin, gramatici certant. Parturiunt montes… Şi altele, numeroase.

În ce mă priveşte, încă de la volumul Nietzsche şi Marea Amiază, şi în cazul eseului de faţă, am fost cu adevărat uimit de îndrăzneala şi de priceperea, de insistenţa instinctivă – deoarece avem de-a face, în cazul Aurei, cu un poet de prima mână, în plină ebuliţie creativă! – cu care autoarea s-a apropiat de misterul şi hăţişurile, paradoxurile şi îndrăznelile tipologice nemaiauzite ale ştiinţei personajului la un Marcel Proust, fapt ce a făcut ca până azi, chiar şi în lumea profesionistă a scriitorilor – francezi, nemţi sau români – arta lui să nu fie pe deplin înţeleasă şi tot mai puţin citită. Sau aprofundată. Asupra epopeii sale À la recherche… s-a aşternut vălul otrăvitor al consacrării clasice şi universale, fapt ce permite nu puţinor autori şi analişti postmoderni să-l considere evacuat, clasat în panteonul mumifiant al literaturii continentului. Acoperit de praful suspect al unei admiraţii protocolare şi false; astfel, Proust, alături de alţii, puţini, cum ar fi un Hermann Broch sau Robert Musil, rămâne, pentru generaţiile mai noi, un celebru, rareori citat şi, cu siguranţă, necitit, ilustru necunoscut.

În capitolele doi şi trei ale prezentului eseu, se atacă, pe scurt spus, ţesătura şi edificiul structural, uman şi psihologic, a două dintre cele mai discutate personaje dostoievskiene: Raskolnikov şi Mîşkin. Vaste sujet, cum ar zice franţuzul. Avem, aici, în cartea Aurei, o îndrăzneaţă şi absolut binefăcătoare, lipsită de prejudecăţi analiză, făcută, parcă după metoda nouă, şi ea investigată cu acribie de aceeaşi autoare, a creatorului baronului de Charlus – o veşnică întoarcere şi răsucire în jurul imaginii şi a reflexelor aceluiaşi personaj, o încercare insistentă, aproape obsesivă, de a ataca, descrie sau nuanţa ceea ce părea deja cunoscut şi accesibil, aceeaşi metodă proustiană de a prezenta nesfârşite variante, „aceleaşi” variante ale unei scene sau ale unui personaj care părea conturat, edificat odată pentru totdeauna, dar care, re-atacat, „re-suscitat” şi re-chemat a nu ştiu câta oară pe scena epică, prinde, spre uimirea, stupefacţia şi chiar spre ne-încrederea lectorului fortificat de aşezate şi splendide prejudecăţi critice şi analitice, prinde, spuneam, printr-un miracol greu analizabil, feţe şi expresii neaşteptate, semnificaţii adeseori paradoxale. Unele aiuritoare!

Această metodă proustiană a investigării şi atacării personajului Aura Christi o aplică celor doi eroi invocaţi mai sus. Deasupra cărora, planând mai ales peste creştetul moral al lui Rodion Raskolnikov, regăsim supra-tema acestui eseu, cea a amoralităţii. Autoarea se apropie de cei doi eroi şi îi analizează, despică şi cercetează cu o enormă acribie, cu patos uneori, pe cei doi eroi, pe Raskolnikov mai ales, ca şi „problema” sa – încă neelucidată cu armele şi conceptele neo-jungiene! – de parcă n-ar şti nimic despre amplele analize ale unui secol de cercetare literară. Sau psihologică. Intrând cu un aplomb rar în rolul copilului, al candidului, al poetului autentic, care contemplă pentru prima oară, cu spaimă aproape şi cu admiraţie nestăpânită, oarbă de o prea mare uimire, un fapt, un fenomen sau un personaj care multora le pare cunoscut, epuizat, dacă nu familiar de-a dreptul. Şi noi, lectorii fermecaţi ai acestui text, ai acestei „încercări”, suntem cu adevărat cuceriţi de îndrăzneala autoarei, de nevoia ei de „adevăr” – cu totul altul decât cel al atâtor poncife sau semi-poncife, mai mult sau mai puţin elaborate. E riscul ei. Un risc pe deplin asumat. Suntem alături de ea, când, aşa cum ne aşteptăm, „încercarea”, eseul ei va fi ocultat sau răstălmăcit în atâtea şi atâtea moduri, mai mult sau mai puţin viclene, cu care ne-a obişnuit publicistica literară.

În afară de riscul unei alte interpretări a structurii şi mecanismelor celor două personaje dostoievskiene, Raskolnikov şi prinţul Mîşkin, se adaugă ceea ce am numit supra-tema cărţii – problema încă nouă şi ne- sau prost elucidată a ceea ce Nietzsche a numit primul amoralitate. Acel dincolo de bine şi de rău, aplicat de data aceasta tipologiei în roman, în cazul incendiar, nu rareori expediat sau clişeizat, banalizat, turtit în cutia unei moralităţi previzibile, convenţionale, a tânărului, dezordonatului, încărcat de contradicţii şi reflexe stridente, student petersburghez, cel ce îndrăzneşte să urmeze modelul napoleonian în crearea propriului destin, modelul celor puternici. Al celor aleşi.

Nu, bineînţeles că nu e locul şi nu avem nici spaţiul necesar pentru a aprofunda această temă sau acest nou concept al psihologiei nu numai romaneşti; am făcut-o, de altfel, într-o lucrare recentă, sub-titrată Aventurierii politicii româneşti, unde vorbeam de hybris, de ciudata şi catastrofala boală a hybris-ului ce se instalează nu numai în conştiinţa febrilă a unor personaje istorice, dar şi în psihologia maselor. A grupurilor sociale sau politice, secolul trecut fiind o  dovadă şi o aproape apocaliptică mostră a unor ample îmbolnăviri şi febricitări ideatice de acest tip. În eseul Aurei, acest hybris, această obsesie prinde curând forme maladive extrem de ciudate şi noi în personajul studiat, Raskolnikov, care, poate de aceea, la apariţie, la lectura primilor cititori în variate climate culturale europene a creat o fascinaţie învecinată, uneori, cu simptomele unei stranii nevroze. El e studiat, e întors pe toate feţele în eseul de faţă, şi – spuneam – o face cineva care pare a uita aproape toate reminiscenţele şi simbolurile lecturiale; ca şi analizele interesante şi „docte”, făcute de cunoscuţii şi celebrii cunoscători ai operei dostoievskiene. Care, e drept, a fost relativ prost cercetată şi înţeleasă de exegeza apuseană, excepţia revenind pe seama câtorva, puţini, printre care, cu siguranţă, se numără filosofii Ruşi expatriaţi la Paris. Un secol aproape, până spre cel de-al Doilea Război Mondial, atenţia analiştilor, la noi şi în Apus, se îndrepta cu precădere spre figurile, altfel imperiale, incontestabile, ale unor Tolstoi sau Turgheniev. Mai nou, A.P. Cehov.

Alături de supra-tema amoralităţii, tratată în cazul personajului Raskolnikov, îşi face loc în textul de faţă şi o obsesie mai veche a poetei, un motiv şi un concept ce curge din filosofia ateniană, cea a ontos-ului, a viului. Acest motiv, acest concept este aplicat de autoare cu metodă şi cu un rol expres hermeneutic aproape în toate analizele tipologice pe care le face în ultimele două ample eseuri deja citate. Iar în finalul eseului de faţă, sprijinind şi paradoxala metaforă a titlului, Elogiul suferinţei, găsim, iată un fragment ce ne dezvăluieşte modul, culoarea şi stilul de înaintare, de aprofundare a autoarei:

„Cu cât suferinţa este mai atroce, mai multă şi mai intensă, cu atât se impune – afirmă creatorul ultraomului, familiarizat cu fantomele durerii – disciplina, din fântânile căreia au crescut înălţările omului. Prin «disciplina suferinţei» sunt revigorate frumuseţea, viul, viaţa însăşi, justificată exclusiv, în percepţie nietzscheană, în plan estetic. «Ştiţi oare că această disciplină a fost singura care a înfăptuit toate înălţările de până acum ale omului?» se întreabă Nietzsche, aducând argumente greu de neglijat în favoarea valorii suferinţei care augmentează forţele şi le multiplică, fortificând spiritul şi dând un surplus de inventivitate şi curaj sufletului prins în menghinele disperării”.

Detalii carte
Colecție

Biblioteca de filosofie, Publicistică & Eseuri

An

2017

Pagini

470

Recenzii (0)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței” Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Despre Biblioteca de filosofie
Cărţi de filosofie şi istoria filosofiei din culturile lumii.
Colecția Publicistică & Eseuri se compune din variate demersuri pe marginea culturii, a societății contemporane, ancorate în cotidian, cu toate văile și vârfurile ei, notate pe coala de hârtie.
Livrare

LIVRARE RAPIDĂ

Toate comenzile sunt procesate rapid și, prin confirmarea lor telefonică promptă și prietenoasă, ne asigurăm că adresa dvs. este corectă și completă, pentru a preveni orice întârzieri în livrare. Comenzile sunt expediate cel târziu a doua zi din depozitul librăriei noastre, urmând să vă ajungă în cel mai scurt timp - în funcție de modalitatea de transport aleasă, în următoarea zi lucrătoare prin curier sau în 3-4 zile prin poștă.

Produsele digitale (eBooks) sunt expediate prin intermediul poștei electronice a cumpărătorului, imediat după confirmarea plății (nu se percepe niciun tarif de expediere).

LIVRARE GRATUITĂ

Pentru orice comandă de minim 150 lei oferim transport gratuit, plus cărți bonus și suplimente.

  • Abonați-vă la newsletter și primiți un voucher de reducere și beneficiați de discounturi suplimentare.
  • Fiți cu ochii pe site-ul nostru! Ocazional lansăm promoții limitate neanunțate și zilnic avem Happy Hour.
  • În plus, o ofertă specială permanentă cu adevărat unică: la 3 cărți cumpărate, pe a patra o primiți gratis, indiferent de cuantumul comenzii!

Produse similare

Reduceri!
Închide

Noaptea străinului

52,50 lei 42,00 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Nietzsche şi Marea Amiază

55,65 lei 44,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Grădini austere. Conţine CD Audio

21,00 lei 17,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Foamea de a fi

36,75 lei 29,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Trei mii de semne. Jurnal de scriitor

39,90 lei 32,10 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Marile jocuri

33,60 lei 26,10 lei
Adaugă în coș

Cultura Chineză
Teatru
Roman Fiction
Reviste de cultură
Religie & Spiritualitate
Publicistică & Eseuri
Psihologie & Psihanaliză
Proză scurtă
Poesis
Opere fundamentale
Jurnal & Corespondență & Memorii
Istorie, teorie și critică literară
Istorie & Documente & Politică
Istoria mentalităților

Editura Ideea Europeană funcționează sub auspiciile Fundației Culturale Ideea Europeană. Misiunea noastră este promovarea valorilor culturale românești în context european.

O.P. 22, C.P. 113 - Sector 1, Bucureşti
Tel./fax: (+4)021-212.56.92
Email: office@ideeaeuropeana.ro
Articole recente
  • Lansare-100-de-fotbalisti-legendari
    Lansare de carte „100 de Fotbaliști Legendari” de Bogdan Socol
    15 decembrie 2022
  • reprez-2-Romania-si-civilizatia-romaneasca-in-Israel-comunicat
    România și civilizația românească în Israel – „Anul cărții în Limba Română în Israel”
    28 octombrie 2022
Informații utile
  • Despre noi
  • Comenzi și plată
  • Transport și livrare
  • Confidențialitate
  • Condiţii de utilizare
  • Contact
Legături
  • Blog
  • Revista Contemporanul
  • Proiectele noastre
  • Revista Punctul Critic
  • Editura Europress Group
  • ANPC
Cărțile noastre
  • Autori
  • Noutăți
  • Oferte speciale
  • Edituri
  • Colecții
  • Catalog - Distribuție
IDEEA EUROPEANĂ 2021 crafted by Webgraphic.ro & SEOKafe.
Viziteaza site-ul Editura Ideea Europeana pe ShopMania
  • Meniu
  • Colecții
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librăria Ideea Europeană
  • eBooks
  • Informații
  • Blog
  • Contact
  • Contul meu
Coș de cumpărături
închide

Intră în cont

închide

Ați uitat parola?
Sau intră cu
Facebook
Google

No account yet?

Creează un cont
Sidebar

Utilizăm cookies pentru a vă putea oferi o experiență de navigare optimă. Puteți afla mai multe despre fișierele de tip cookies folosite sau le puteți dezactiva în setări.

Librăria online Ideea Europeană
Dezvoltat de  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.