Dumnezeu şi Holocaustul la Elie Wiesel

Sunt tratate probleme precum responsabilitatea şi indiferenţa, memoria şi mărturisirea, moartea omului şi moartea lui dumnezeu, banalitatea răului şi răul radical, violenţa gratuită şi unicitatea holocaustului, exterminarea inocenţilor şi supravieţuirea în lagarele morţii. Toată această problematică se sedimentează într-o etică a responsabilităţii care ne pune în faţa genocidului ca paradigmă ideologică şi existenţială a secolului XX.
Deşi tratează o temă particulară, cartea de faţă este una de interes general. Ea se adresează cercetătorilor din mai multe domenii: filosofilor, teologilor, literaţilor, celor interesaţi de studiul responsabilităţii, al eticii, al ideologiilor, de istoria ideilor şi de dezbaterile în jurul totalitarismului. Apariţia cărţii în anul celebrării a 65 de ani de la desfiinţarea lagărelor morţii va determina o bună receptare a acesteia.
Totodata, trebuie subliniat faptul că este prima carte de acest gen în cultura românească. Aducând în discuţie probleme ce privesc condiţia umană, sensul vieţii, semnificaţia morţii, problema răului, putem să ne imaginăm că va trezi interesul unui public larg cu o formaţie culturală diversă, pe lângă publicul de cititori pe care autorul deja şi l-a format prin lucrările sale anterioare.
Punând în lumină modul de construcţie a unei etici a responsabilităţii, cartea de faţă aduce în discuţie o perspectivă nouă în cultura românească şi în analiza Holocaustului în general prin valorizarea semnificaţiilor textuale şi subtextuale, ca şi a literaturii exegetice legată de opera uneia dintre cele mai reprezentative personalităţi ale diasporei româneşti.