Nietzsche şi Marea Amiază

Citindu-l, recitindu-l pe Nietzsche, citind şi recitind nietzscheenii, dostoievskienii, mă recream, mă remodelam, strunjindu-mă pe mine însămi şi, în acelaşi timp, mă reapropiam altminteri, de fiecare dată, de continentul Nietzsche, iar în timp probabil, iarăşi şi iarăşi, mai rapid – prin intermediul celui care l-a creat pe Zarathustra – de mine însămi. Scrierile mele, romanele, poemele, eseurile se află, volens nolens, sub auspiciile dionisiace ale acestui scriitor spre care mă harponează, instinctiv, de bună seamă, şi voinţa de a deveni ceea ce sunt: poet. Un poet care propagă un soi de stranie religie a viului, în esenţă de neexprimat, o religie-mit de sorginte nietzscheană, construită pe un exces de personalitate.

(…) Boala, cu un pic de noroc, poate fi pintenul dat de un nesfârşit zeu răutăcios şi perspicace în bolgiile luminoase ale destinului. Întâlnirea mea cu acest spectacol de un dramatism randiose – care este Nietzsche – din întâmplare cred că s-a transformat în destin. Da. Şi totodată în voinţa de Destin.
(Aura Christi)

Am terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (oricum, verbul «a citi» nu sintetizează decât imperfect efortul sinestezic pe care-l necesită o carte atât de complexă şi de bogată în idei). La un prim nivel, volumul poate fi lecturat ca un impresionant catalog al «marilor teme» din literatura europeană (germană, franceză, engleză, rusă, română), aceea înrudită, direct sau indirect, cu suflul zarathustrian al fostului profesor de la Universitatea din Basel. La un nivel secund însă, mult mai profund şi mai semnificativ, el este un elogiu excepţional adus vitalismului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi mai ales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgerea paginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata de conceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, Das Heilige. Te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora li se adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa. (Cătălin Ghiţă)