Ion Petrovici – Corespondență

Ediţia de faţă o reproduce întocmai pe cea din 1966 care a văzut lumina tiparului la Editura pentru literatură şi este menită să repună – laolaltă cu alte titluri editate de noi – în circulaţie numele şi opera unui mare profesor de filosofie şi a unui important om de cultură din perioada interbelică. Ediţia este structurată pe câteva capitole, cum ar fi bunăoară „Amintiri din copilărie şi tinereţe”, „Amintiri culturale, didactice şi politice”, cuprinzând, între altele, şi corespondenţa cu Titu Maiorescu, conferinţe şi cursuri ţinute la Viena, Paris, Geneva, Praga, Oslo şi Bruxelles. „Petrovici a avut o viaţă fracturată. Într-o vreme, a urcat până pe Everestul performanţei şi al recunoaşterii publice, de unde, atunci când istoria s-a virusat de o ideologie apocaliptică, s-a prăbuşit direct în groapa Marianelor, bântuită de tot felul de silnicii şi nesăbuinţe. Multă vreme s-a amăgit cu înţelesul mângâietor al filosofiei, aşa cum i-l hărăzise cei vechi, dar s-a şi înfiorat de mizeriile ei, atunci când a văzut-o decăzută în condiţia de surogat ideologic. Oare trebuia, după ce a privit lumea prin spărtura peşterii lui Platon, s-o pândească şi din spatele gratiilor şi ale zăvoarelor trase? Vremurile noi, răscolnice, l-au găsit total nepregătit. Glasul său, obişnuit să peroreze în aule universitare, în Cameră, în Academie, în cadrul unor fastuoase reuniuni internaţionale a fost, pentru multe decenii, obligat la tăcere.”

(Ionel Necula)