Aforisme şi pamflete

Aforisme şi pamflete de George Tuică

Cugetătorii
(intelectualii şi artiştii)

Filosofii seamănă cu stelele care dau puţină lumină fiindcă sunt la mare înălţime.
Francisc BACON

♣ Cărţile se nasc din cărţi şi proştii din proşti.
♣ Între filosofi şi popi există o deosebire radicală: filosofii susţin că universul a existat şi va exista; popii spun că lumea a fost creată şi va fi distrusă.
♣ Parafrazând un dicton putem spune că prea multă inteligenţă distruge inteligenţa.
♣ Un om cultivat tinde să se înalţe spre interlocutorul valoros, pe când prostul îl trage în jos pe cel mai bun decât el.
♣ Un bun orator începe prin a spune ce va spune, apoi spune ce are de spus şi încheie spunând ce a spus.
♣ Între prost şi intelectual diferenţa este că prostul cheltuie totul pentru un cavou, iar intelectualul pentru o carte.
♣ Cultura crează caracterele, dar caracterele crează numai modele.
♣ Tăcerea nu reflectă demnitatea, ci înţelepciunea.
♣ Oamenii mari nu emit idei mici, este valabilă şi reconversia.
♣ Educaţia începe cu mama şi se finalizează cu tata.
♣ Clopoţelul: un instrument care îi anunţă pe elevi că urmează să vină la ei un personaj care vrea să submineze prostia.
♣ Pe lume două lucruri sunt imposibile să-l dezveţe pe înţelept şi să-l descăpăţâneze pe prost.
♣ Gâsca: înaripată care trece prin apă spre a justifica de ce unele odrasle obţin diplome pe „de-a moaca”.
♣ Numai marile cărţi creează alte cărţi.
♣ Celebritatea nu este dcât vanitatea care a devenit simbol pentru cei fără talent.
♣ Creierul: un organ care-l călăuzeşte pe prost spre beznă şi pe înţelept spre lumină.
♣ Prostul este un nefericit predestinat numai de cartela lui genetică aşa că din şcoli ies tot atâtea inteligenţe câte au intrat.
♣ Prostia este un fel de poluare pe care profesorii încearcă să acţioneze ca agenţi de mediu pentru ecologizare.
♣ Muzica populară: o armonie zgomotoasă însoţită deun tra-la-la.
♣ Fotbalistul este omul care are în picior ce ar trebui să aibă în cap.
♣ Formulă de politeţe: „Vă respect părerea, dar nu mi-i însuşesc.”
♣ Sportul: competiţie în care se distrug numai speranţele; în război se distrug şi trupurile.
♣ Omul: fiinţă liberă până în momentul când găseşte pe cineva dispus să-l umilească fizic ori spiritual.
♣ Înţelepciunea semidoctului: „După părerea mea şi a altor înţelepţi ce vă spun eu este aşa cum v-am povestit.”
♣ E grea gramatica pentru că nu se ştie dacă douăsprezece femei sunt mai importante decât doisprezece bărbaţi.
♣ Şcoala este o instituţie care îi derutează pe copii, îi dezorientează pe părinţi şi îi dezamăgeşte pe dascăli.
♣ Intelectualul este o persoană care rămâne impasibilă când un prost dă cu bâta-n baltă la adresa lui.
♣ Cartea: o povară pentru prost şi o „uşurare” pentru omul cultivat.
♣ Omul: fiinţă măreaţă prin gândire, dar umilită de popi prin credinţă.
♣ Sportul: o competiţie în care cel puternic impune regulile jocului.
♣ Justificarea meritului: dacă ne daţi salarii mai mari şi noi vom da elevilor note mai bune.
♣ Şcoala: locul unde unii câştigă o pâine iar alţii o diplomă, după regula: „Nimic nu se pierde, nici nu se câştigă, totul se transformă.”
♣ Ştirea: un zvon care arată că ceva demn de paradis este apocaliptic.
♣ Victoria: rezultatul favorabil al unei lupte în care viclenia se îmbină cu violenţa.
♣ Marii savanţi n-au aşteptat să se înfiinţeze Academia pentru a face invenţiile epocale.
♣ Învăţătorul ar trebui să-i avertizeze pe copii de la intrarea în şcoală că cel mai greu este să învingi prostia.
♣ Resemnarea este modul înţelept de a supravieţui a celui neputincios.
♣ Sintagma: «Scapă cine poate », devine la învăţământ: «Trece cine poate»
♣ În această lume proştii stau în faţă, dar istoria ne-a arătat că în posteritate ei stau în spate.
♣ Decoraţia: un simbol care-l măguleşte pe cel prost şi îl întristează pe cel cu minte.
♣ În lumea proştilor orice om deştept pare o anomalie, dacă nu chiar o mutaţie genetică.
♣ Creierul: organ care la prost se măsoară prin volum, iar la cei deştepţi prin calitate.
♣ Un cuvânt de spirit în urechea prostului este pentru el o ofensă.
♣ Ecologia: ştiinţa care vrea să educe lumea în spiritul civilizaţiei, în numele protecţiei naturii.
♣ Educaţia este un lux pentru proşti şi pentru politicieni, dar o necesitate vitală pentru oamenii oneşti.
♣ Înţelepciunea exagerată duce la nebunie, dar şi prostia excesivă devine neghiobie.
♣ Universitatea: instituţie care-i învaţă pe tineri să memoreze cât mai mult pentru a uita totul încât să repete această tortură pentru examenul următor.
♣ Doctorii vor să ucidă boala, dar uneori ucid bolnavul.
♣ Ce s-o fi întâmplând în creierul prostului când are în faţă o carte?
♣ Intelectualii care candidează nu oferă alegătorilor pomeni, ci cărţi.
♣ Educaţia seamănă cu o clădire la care constructorul urmăreşte doar aspectul exterior spre a lua ochii clientului.
♣ Dacă geografia este a României, prin teritoriu, istoria este a românilor prin implicarea oamenilor.
♣ Intelectualul este un om care crede „dureros” în adevăr.
♣ Împăcarea: să pui puţină miere în fiere.
♣ Omul: o fiinţă cu atributele animalelor, în afară de creier.
♣ Numai părinţii „răi” au dat societăţii copii „buni”.
♣ Inteligenţa este unică, prostia este diversificată.
♣ Doctorul: personaj care merge la pacient spre a sugera rudelor că urmează să vină popa.
♣ Academia: duşmanul de moarte al geniului şi refugiu pentru cei iniţiaţi în plagiat.
♣ Oamenii şcoliţi pier cel mai mult din lupta cu prostia.
♣ Gramatica: poezia vorbirii pe care cei neaveniţi, o lasă în beznă prin lipsa „anilor de şcoală”.
♣ Şcoala: instituţia în care intră un copil prost şi iese prostit.
♣ Scriu despre proşti fără reţineri că proşti nu citesc, altfel aspră pedeapsă aş primi de la proşti pentru nesăbuinţa mea de a-i ridiculiza.
♣ Educaţia eficientă: puţin zahăr şi multă răbdare.