Aforisme şi pamflete

Cugetătorii
(intelectualii şi artiştii)

Filosofii seamănă cu stelele care dau puţină lumină fiindcă sunt la mare înălţime.
Francisc BACON

♣  Cărţile se nasc din cărţi şi proştii din proşti.
♣  Între filosofi şi popi există o deosebire radicală: filosofii susţin că universul a existat şi va exista; popii spun că lumea a fost creată şi va fi distrusă.
♣  Parafrazând un dicton putem spune că prea multă inteligenţă distruge inteligenţa.
♣  Un om cultivat tinde să se înalţe spre interlocutorul valoros, pe când prostul îl trage în jos pe cel mai bun decât el.
♣  Un bun orator începe prin a spune ce va spune, apoi spune ce are de spus şi încheie spunând ce a spus.
♣ Între prost şi intelectual diferenţa este că prostul cheltuie totul pentru un cavou, iar intelectualul pentru o carte.
♣ Cultura crează caracterele, dar caracterele crează numai modele.
♣ Tăcerea nu reflectă demnitatea, ci înţelepciunea.
♣ Oamenii mari nu emit idei mici, este valabilă şi reconversia.
♣ Educaţia începe cu mama şi se finalizează cu tata.
♣ Clopoţelul: un instrument care îi anunţă pe elevi că urmează să vină la ei un personaj care vrea să submineze prostia.
♣ Pe lume două lucruri sunt imposibile să‑l dezveţe pe înţelept şi să‑l descăpăţâneze pe prost.
♣ Gâsca: înaripată care trece prin apă spre a justifica de ce unele odrasle obţin diplome pe „de‑a moaca”.
♣ Numai marile cărţi creează alte cărţi.
♣ Celebritatea nu este dcât vanitatea care a devenit simbol pentru cei fără talent.
♣ Creierul: un organ care‑l călăuzeşte pe prost spre beznă şi pe înţelept spre lumină.
♣ Prostul este un nefericit predestinat numai de cartela lui genetică aşa că din şcoli ies tot atâtea inteligenţe câte au intrat.
♣ Prostia este un fel de poluare pe care profesorii încearcă să acţioneze ca agenţi de mediu pentru ecologizare.
♣ Muzica populară: o armonie zgomotoasă însoţită deun tra‑la‑la.
♣ Fotbalistul este omul care are în picior ce ar trebui să aibă în cap.
♣ Formulă de politeţe: „Vă respect părerea, dar nu mi‑i însuşesc.”
♣ Sportul: competiţie în care se distrug numai speranţele; în război se distrug şi trupurile.
♣ Omul: fiinţă liberă până în momentul când găseşte pe cineva dispus să‑l umilească fizic ori spiritual.
♣ Înţelepciunea semidoctului: „După părerea mea şi a altor înţelepţi ce vă spun eu este aşa cum v‑am povestit.”
♣ E grea gramatica pentru că nu se ştie dacă douăsprezece femei sunt mai importante decât doisprezece bărbaţi.
♣ Şcoala este o instituţie care îi derutează pe copii, îi dezorientează pe părinţi şi îi dezamăgeşte pe dascăli.
♣ Intelectualul este o persoană care rămâne impasibilă când un prost dă cu bâta‑n baltă la adresa lui.
♣ Cartea: o povară pentru prost şi o „uşurare” pentru omul cultivat.
♣ Omul: fiinţă măreaţă prin gândire, dar umilită de popi prin credinţă.
♣ Sportul: o competiţie în care cel puternic impune regulile jocului.
♣ Justificarea meritului: dacă ne daţi salarii mai mari şi noi vom da elevilor note mai bune.
♣ Şcoala: locul unde unii câştigă o pâine iar alţii o diplomă, după regula: „Nimic nu se pierde, nici nu se câştigă, totul se transformă.”
♣ Ştirea: un zvon care arată că ceva demn de paradis este apocaliptic.
♣ Victoria: rezultatul favorabil al unei lupte în care viclenia se îmbină cu violenţa.
♣ Marii savanţi n‑au aşteptat să se înfiinţeze Academia pentru a face invenţiile epocale.
♣ Învăţătorul ar trebui să‑i avertizeze pe copii de la intrarea în şcoală că cel mai greu este să învingi prostia.
♣ Resemnarea este modul înţelept de a supravieţui a celui neputincios.
♣ Sintagma: «Scapă cine poate », devine la învăţământ: «Trece cine poate»
♣ În această lume proştii stau în faţă, dar istoria ne‑a arătat că în posteritate ei stau în spate.
♣ Decoraţia: un simbol care‑l măguleşte pe cel prost şi îl întristează pe cel cu minte.
♣ În lumea proştilor orice om deştept pare o anomalie, dacă nu chiar o mutaţie genetică.
♣ Creierul: organ care la prost se măsoară prin volum, iar la cei deştepţi prin calitate.
♣ Un cuvânt de spirit în urechea prostului este pentru el o ofensă.
♣ Ecologia: ştiinţa care vrea să educe lumea în spiritul civilizaţiei, în numele protecţiei naturii.
♣ Educaţia este un lux pentru proşti şi pentru politicieni, dar o necesitate vitală pentru oamenii oneşti.
♣ Înţelepciunea exagerată duce la nebunie, dar şi prostia excesivă devine neghiobie.
♣ Universitatea: instituţie care‑i învaţă pe tineri să memoreze cât mai mult pentru a uita totul încât să repete această tortură pentru examenul următor.
♣ Doctorii vor să ucidă boala, dar uneori ucid bolnavul.
♣ Ce s‑o fi întâmplând în creierul prostului când are în faţă o carte?
♣ Intelectualii care candidează nu oferă alegătorilor pomeni, ci cărţi.
♣ Educaţia seamănă cu o clădire la care constructorul urmăreşte doar aspectul exterior spre a lua ochii clientului.
♣ Dacă geografia este a României, prin teritoriu, istoria este a românilor prin implicarea oamenilor.
♣ Intelectualul este un om care crede „dureros” în adevăr.
♣ Împăcarea: să pui puţină miere în fiere.
♣ Omul: o fiinţă cu atributele animalelor, în afară de creier.
♣   Numai părinţii „răi” au dat societăţii copii „buni”.
♣ Inteligenţa este unică, prostia este diversificată.
♣ Doctorul: personaj care merge la pacient spre a sugera rudelor că urmează să vină popa.
♣ Academia: duşmanul de moarte al geniului şi refugiu pentru cei iniţiaţi în plagiat.
♣ Oamenii şcoliţi pier cel mai mult din lupta cu prostia.
♣ Gramatica: poezia vorbirii pe care cei neaveniţi, o lasă în beznă prin lipsa „anilor de şcoală”.
♣ Şcoala: instituţia în care intră un copil prost şi iese prostit.
♣ Scriu despre proşti fără reţineri că proşti nu citesc, altfel aspră pedeapsă aş primi de la proşti pentru nesăbuinţa mea de a‑i ridiculiza.
♣ Educaţia eficientă: puţin zahăr şi multă răbdare.
♣ Moda: o ispită ce are drept prototip vremea.
♣ Cutuma: este modul prin care se separă binele de rău.
♣ Geniul: omul care îl lasă pe prost fără obiect de activitate.
♣ Etică – formă de a ignora biologicul.
♣ Dacă doctorului i‑ar fi teamă să‑l taie pe pacient ar fi inutil ca şi educatorul indulgent care face din copil un rebel.
♣ Frizerul este precursorul mari corupţii datorită bacşişului pe care‑l primeşte şi când prestează servicii proaste.
♣ Premiul este o recompensă care nu se dă caracterului, ci capacitatea de memorie.
♣ Respectul este o monedă care circulă numai între oamenii oneşti.
♣ Un prost norocos «valorează » mai mult decât un deştept ghinionist.
♣ Pălăria: obiect care arată deosebirea dintre un cap prost şi unul deştept.
♣ Bariera: loc de reper pentru omul deştept şi obstacol pentru proşti.
♣ Profesorul: personaj ce stă la mila mai marilor din sfera puterii.
♣ Fiecare îşi alege drumul în viaţă, dar fiecare este obstrucţionat de cei netrebnici, ce îi stau în cale.
♣ Arta: opera creată de inteligenţe stimulate de suferinţe fizice, psihice sau mentale.
♣ Pofta şi raţiunea – cei doi cai nărăvaşi ai omului; dacă unul o ia razna carul se răstoarnă.
♣ În faţa plăcerii raţiunea este doar o biată slugă a dorinţei.
♣ Indiferent de poziţia socială, sângele tuturora are aceeaşi formulă chimică.
♣   Ca intelectual, înţeleg sărăcia, dar nu şi umilinţa.
♣ Proştii pot fi şcolarizaţi, dar cei şcolarizaţi nu mai pot fi prostiţi.
♣ Înţeleptul se afirmă prin tăcere, prostul, prin gălăgie.
♣ Gândul zboară numai când este în libertate.
♣ Rugăminte către proşti: „Dacă nu acceptaţi inteligenţa, măcar lăsaţi‑o în pace”.
♣ Nimeni nu‑l ia în seamă pe prostul care spune o vorbă de duh.
♣ Dacă cineva îţi spune că este cinstit, răspunde‑i pe măsură: „Credeam că eşti om serios”.
♣ Austeritatea este un fel de medicament care are gust amar, dar cu efecte benefice; consumul este precum obezitatea.
♣ Creierul: sediul gândirii pentru înţelepţi şi al negândirii pentru proşti.
♣ Cărţile nu intră în capul proştilor, din lipsa unui „orificiu” de acces.
♣ Acum poţi publica o carte numai dacă ai bani.
♣ Cultura este pasul decisiv pentru emanciparea omului, dar nu şi a prostului.
♣ Intelectualii dezvăluie, proştii demască.
♣ Oamenii sunt egali, dar pedepsele sunt inegale.
♣ Inteligenţa este profitabilă dacă nu trăieşti într‑o lume dominată de proşti.
♣ Să fim recunoscători proştilor că fără ei noi am deveni inutili.
♣ Mintea: facultate ce confirmă înţelepciunea celor deştepţi şi prostia celor neajutoraţi.
♣ Ca să citeşti o carte de la sfârşit spre început, aceasta trebuie să conţină aforisme.
♣ Dacă Harvey a rezolvat dilema priorităţii oului faţă de găină, cum se va răspunde la întrebarea: „Cine a fost mai întâi – Academia sau academicienii?”
♣ Dacă populaţia ne arată câţi suntem, poporul ne spune cine suntem.
♣ Nici cel mai mare filosof nu poate stabili de la câţi proşti în sus este o grămadă.
♣ Arta didactică: să‑i beşteleşti pe cei prezenţi pentru porcăriile făcute de cei absenţi.
♣ Creierul prostului oferă avantajul că‑l fereşte pe posesor de oboseala intelectuală.
♣ Prostul nu restituie cartea împrumutată pentru că n‑o citeşte, o ţine ca mobilă.
♣ Doctorul: personaj la care pacientul se duce viu şi pleacă mort.
♣ Amintirea: o povară greu de suportat, dar asumată
♣ Ştiinţa: o credinţă în care raţiunea este Dumnezeul.
♣ Cartea: produs al civilizaţiei pe care prostul îl procură în funcţie de culoarea copertei.
♣ Gramatica: cel mai sensibil instrument de măsură al nivelului de ignoranţă.
♣ Capul: obiect necesar ca să faci performanţă intelectuală, dar nu este suficient să fie şi ceva de calitate în el.
♣ Examenul: o stare festivă în care cel care ştie să copieze este «băiat deştept », iar cei ce‑l văd se fac « că plouă » pentru a nu fi catalogaţi turnători.
♣ Prin reciprocitate proştii şi deştepţii se ignoră fără rezerve.
♣ Viaţa: o realitate mirifică pentru cei normali şi o Vale a Plângerii pentru cei dezechilibraţi.
♣ Presa: o instituţie care este pentru unii doctor, iar pentru alţii călău.
♣ Nu este justificată tăcerea omului ales când vorbeşte prostul.
♣ Cine are valoare, străluceşte şi pe întuneric.
♣ Pentru profesor, elevul este doar un pacient supus tratamentului contra prostiei.
♣ Copilul devine liber când nu mai depinde de mamă.
♣ O critică bine recompensată măreşte valoarea unei cărţi.
♣ Aurul nu promite nimic, dar rezolvă totul.
♣ Gluma este o vorbă neserioasă despre un lucru serios.
♣ Iată care este întrebarea! Să fii prost şi bogat, ori sărac şi deştept!
♣ Cartea este doar un medicament, dacă era armă, ne scăpa de proşti.
♣ Bufonul nu e prost, ci este autoretrogradarea deşteptului.
♣ Mediocrul: personaj care pune o mască pe prostia sa.
♣ Realizările civilizaţiei nu pot fi utilizate cu oameni barbari.
♣ Verticalitatea morală nu este suprimată de nicio greutate.
♣ Între barbaria şi civilizaţie este o prăpastie peste care se trece numai cu ajutorul culturii.
♣ Nu contează ce casă ai, ci cum te simţi în aceasta.
♣ Şcoala: locul unde copiii sunt învăţaţi să renunţe la reflexul de conservare şi la lupta pentru selecţie naturală.
♣ Nu‑i cere copilului să caute noul – acesta este în firea lui.
♣ Bomboana: un surogat al educaţiei copiilor lipsiţi de ceva « ani de acasă ».
♣ Şcoala: câmpul de luptă al inteligenţei cu prostia, de unde cel mai adesea înţelepciunea iese şifonată.
♣ Cum înţelepciunea vindecă prostia tot aşa şi bogăţia aduce sărăcia.
♣ Veşmântul: produs al civilizaţiei care ascunde originea animală a omului.
♣ Intelectualul: persoană cu dare de minte care nu cere interlocutorului decât ascultare.
♣ Darurile lui Moş Crăciun sunt cumpărate chiar de cel care urmează să le primească sau de la interpuşii acestora.
♣ Putem fi consolaţi că ne tragem din maimuţă şi nu din comunişti.
♣ Singura însuşire comună a nobilului şi a slugii este tocmai „culoarea sângelui”, dar şi compoziţia acestuia.
♣ Creierul: o materie formată din alb şi negru de aceea produce atât adevărul cât şi minciuna.
♣ Presa este un fel de satiră în care copii răsfăţaţi îşi bat joc de părinţii „neascultători”.
♣ În cadou trebuie să se afle 90% gest şi 10% preţ.
♣ Când proştii n‑au putut să‑l ardă pe autor, i‑au ars cărţile.
♣ Maimuţa este animalul biped care a picat la examenul de a deveni om; unde se pare că şeful comisiei a fost chiar „Natura”.
♣ Ideea băgată pe gât se cheamă lobby.
♣ Ca să zădărnicească truda dascălilor, popii fac apologia morţii.
♣ Normal, intelectualii ar trebui să‑şi spună la despărţire: „Numai bine şi să nu mai auzim de proşti”.
♣ Căinţa este o întoarcere provizorie la fapta nedemnă comisă.
♣ Pentru intelectuali, cartea este un drog şi sărăcia recompensa cuvenită.
♣ Prostul are avantajul că nu este niciodată trist, pe când geniile au fost şi vor fi triste.
♣ Bătaia: parte din rai care‑l onorează pe educator şi îl învaţă minte pe beneficiar.
♣ Publicitatea: instrument prin care prostia este ambalată cu veşminte estetice.
♣ Romancierul: un scriitor care povesteşte despre crime şi idile, pentru oameni serioşi.
♣ Medicii: specialişti în salvarea de vieţi care‑i avertizează pe bolnavi că abuzurile practicate de ei le scurtează viaţa cu ani şi ani, dar nu spune care este cifra din care se scade.
♣ Şcoala nu învaţă pe nimeni cum să gândească, ci cum să execute.
♣ Mulţi susţin că educaţia este temelia raţiunii, ignorând ce monumente ne‑a dat prostia.
♣ Lumea va fi salvată doar atunci când oamenilor le va fi ruşine să mai fie proşti.
♣ Cum albul se evidenţiază în prezenţa negrului, tot aşa se afirmă înţeleptul în preajma proştilor.
♣ Doar cu o gândire limpede se visează frumos.
♣ Fantezia visului depinde de profunzimea gândului.
♣ Mulţi şi‑ar mărturisi neştiinţa, dacă n‑ar fi orgoliul.
♣ Visul nu face gândul mai temeinic, ci mai temerar.
♣ Pentru omul cinstit, cântecul este şi camarad şi străjer.
♣ Cartea este un munte de pe care priveşti omenirea.
♣ Cartea se naşte din vis şi generează alte vise.
♣ Cultura nu se clădeşte pe o singură carte, fie ea şi sacră.
♣ Caracterul: torent nestăvilit pentru cei buni şi tulbure pentru cei răi.
♣ Mintea şi bogăţia, nu stau împreună.
♣ În posteritate intră doar cărţile care pot forma caractere.