Apaosuri

Apaosuri de Cătălin-Mihai Ștefan

Prima

Într-o zi i se spuse privighetorii
să iasă din basmul lui Andersen în care se născuse
şi să zboare la un împărat care se lupta de ani de zile
cu armata sa împotriva altui stat.
După ce-o ascultă acesta avu ideea să plece la război
înarmat doar cu ea.
Faţă-n faţă cu inamicii săi a pus privighetoarea să cânte;
de după umerii soldaţilor au răspuns alte privighetori
apoi s-a lăsat peste toţi pacea.
Cu timpul acest fapt a fost oarecum uitat, adică răstălmăcit
şi oamenii au inventat avioanele cu care
distrugeau state la fel de mici precum cel aflat în uitare.
Numai că, odată, în timpul unui raid,
în dreptul lor a apărut un stol de privighetori
care se auzeau din cer precum clopotele lui Lars von Trier
în Breaking the Waves
şi pe pământ au început să cadă ca nişte fulgi
părinţi înviaţi, buchete de flori, case de turtă dulce
şi o pace ca de basm încuiat undeva
şi lăsat să se rescrie când este uitat.

A doua

Odată, în faţa blocului meu,
s-a făcut o seară în care ne-am oprit jocul de fotbal
ca să urmărim pentru prima dată sărutul unor tineri
scoşi afară dintr-un film unde se pare că nu mai încăpeau,
pe locul unei maşini vechi proaspăt dispărută de lângă un tei.
Ne-au urmat toţi vecinii şi s-a făcut atât de linişte
că nu se mai vedea nimic în jur
ci se-auzea, ca în pământ, doar foşnet.
Totul a ţinut astfel până când părinţii lui au refuzat-o ca noră-
ai ei n-aveau bani, nici maşină
şi nu plecau pe Transfăgărăşan în concedii,
iar ea oricum nu putea rămâne-nsărcinată la nici o
altitudine.
Băiatul de jucărie, botezat cu numele iubitului,
într-o zi dispăru de pe măsuţa din salonul unde ea exersa
fertilitatea
şi se căsători cu alta care-avea tot ce se cere de-obicei
într-un sat cu uliţele pe verticală.
Ea a făcut la fel cu unul care-o bătea.
S-au reîntâlnit pe nişte holuri,
el vânăt la faţă, ea neiubită, ambii divorţau.
Apoi au venit la noi acasă
de le-am arătat biblioteca făcută la cererea mea
din teiul din parcare.
Nunta n-a durat nici măcar o noapte,
ea tot n-a putut face copii,
dar şi-a dorit atât de mult încât
tata a lăsat-o însărcinată pe mama.
Eu am zăbovit cu părinţii lor să le număr
firele de păr alb, tot mai puţine.
Acum trebuie să fie-adolescenţi
cufundaţi într-o tăcere cu foşnet
ce se-arată la sfârşitul oricărei poveşti terminată cu
un sărut
dat de el ei în dreptul unui geam prin care îi vede şi acum,
la fel de tineri, toată lumea adunată ca într-un balcon uriaş.