Caietul mamei

„Eugen Ionescu şi-a urât tatăl cu adevărat, sau doar în elanurile scrise ale unui mare scriitor plin de toane? Pe al meu, de ce l-aş fi urât? Flăcău de la ţară, reangajat în jandarmerie, tatăl meu era arătos şi de o autoritate naturală. Poate că se lăsa atras de femei care nu erau pentru el: disputând unui ofiţer din ierarhia sa favorurile unei sătence frumoase, şi-a pierdut slujba. Mama, de o deşteptăciune tăioasă şi dominatoare, nu era, poate, tovarăşa de viaţă care i-ar fi trebuit. Dumnezeu să le dea odihnă şi pace că s-au putut înţelege măcar pentru a mă aduce pe lume! Despărţirile şi împăcările lor au dat varietate şi dinamism copilăriei mele.

De ce am publicat Caietul mamei? Din admiraţie literară pentru scrisul şi povestea ei, care trebuiesc luate în consideraţie pentru ele însele, indiferent de existenţa fiului! Poate şi din «datoria morală» de a pune la îndemana celor interesaţi de creaţia mea proba profundei mele îndatoriri scriitoriceşti faţă de întâiul şi cel mai important maestru al meu. Nu am luat puţin lucru de la puţin-şcolita mea mamă: i-am preluat stilul însuşi, tăietura frazei.”
(Ilie Constantin)