„G. Bacovia reprezintă punctul cel mai înalt al simbolismului românesc, situându-se totodată, prin valoare, mai presus de simbolism şi de orice curent literar, în universalitate. Influenţa lui asupra poeziei secolului XX rămâne o pagină nescrisă a istoriei noastre literare. Ea e extraordinară, dar implica un paradox; poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumuseţe, inimitabil.” (Nicolae Manolescu)
„Textul bacovian e în sensul lui Derrida, o absenta/moarte a subiectului, e golul de semnificaţie ce proiectează golul acestuia. Autoreferenţialitatea înseamnă lipsa de referenţialitate, o golătate de viaţă, de conţinut, de conţinut referenţial. Cu alte cuvinte, monologul infinit al poetului e un monolog în care poetul e absent. (…) Spiritul bacovian este eminamente un spirit modern prin răsturnarea perspectivei asupra scrisului care nu este atât text, cât subtext, nu este produs final, ci mişcare, tensiune pură, care cultivă criza creaţiei prin stimularea dislocării şi dezorganizării structurale a întoarcerii la punctul genetic. Pe modern îl fascinează informalul, increatul, neîncheiatul, deschisul, ceea ce Roland Barthes denumeşte gradul zero al limbajului, adică antilimbajul, comunicarea prin tăcere”. (Mihai Cimpoi)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.