Culoarea Paradisului

Când trece o cometă…

Când veţi citi cartea Culoarea Paradisului o să vă consideraţi un om norocos. Nu oricine are şansa să privească de aproape şi să înţeleagă combustia unei comete unice, care iradiază lumină şi poezie. Este prilejul întâlnirii cu un mare poet, contemporanul nostru din familia stelară care îi cuprinde pe un Ruben Dario, Pablo Neruda, Walt Whitman ori Saint John Perse, Umberto Saba sau Edmond Jabes. E familia poeţilor care respiră amplu în atmosfera rarefiată a piscurilor Poeziei, ştiind să decanteze infinitezimal elementele rare ale chimiei sufletului.

Jidi Majia, autorul acestei impresionante cărţi de poezie, este, de felul său, o persoană discretă, lasă versurile să vorbească, iar versurile sale sunt puternice, cu imagini fulgurante, îndrăzneţe, surprinzătoare, degajând o forţă eliberatoare convingătoare. Universul său poetic este acela al unui timp şi al unei geografii ce ţine de începuturile lumii, mari desfăşurări de forţe, de emoţii şi imagini care te conving că lumea omului este o parte infimă din Marea Lume, dar o parte care îi dă acesteia culoare şi sens. Jidi Majia este unul dintre acei poeţi care cred cu toată puterea talentului lor că Poezia are capacitatea de a schimba lumea. Iar pentru a o schimba, trebuie să mergi la esenţe, la origini. Una dintre căi, poate cea mai sigură, este explorarea lumii prin Poezie. Nu este vorba de o descoperire a lumii, aşa cum au făcut-o călătorii fără ţintă, dintotdeauna, ci este o parcurgere cu ochii larg deschişi, cu simţurile în alertă, a căii maestre a vieţii însăşi. Poetul despre care vorbesc nu-şi trăieşte doar unica sa existenţă, ci reuşeşte să parcurgă simultan trecerea prin lume a arborilor, a gheţarilor alpini, a panterei zăpezilor, a ierbii din platourile înalte, trecerea prin lume a lui Garcia Lorca, a porumbelului din Jerusalem, a bibliotecarului genial Jorge Luis Borges. Nu este o simplă figură de stil. Pentru a vă dovedi că lucrurile stau aşa, vă voi spune că nicăieri în lume nu mai există un minunat templu al poeziei, construit în apropiata noastră contemporaneitate, un templu adevărat într-un complex arhitectonic ce permite sutelor de iubitori ai Poeziei să vadă şi să asculte vocea Poeziei, îngânată de vocea poeţilor invitaţi să rostească propria versiune a istoriei lumii, nicăieri nu mai există decât în apropiere de izvorul Fluviului Galben care, acolo, e încă albastru. Acest Templu al Poeziei a fost ridicat din iniţiativa, cu strădania poetului Jidi Majia.

Lângă uluitorul Lac Qinghai, din platoul nord-estic al Tibetului există un zid. Un zid în marea de ierburi prin care navighează iacii lânoşi cu mişcări încete, dar de neoprit. Este un zid pe care se află efigiile marilor poeţi ai lumii. Chiar în mijlocul său am descoperit imaginea lui Mihai Eminescu. Pentru mine, a fost un moment de mare şi intensă emoţie să văd chipul inconfundabil al Poetului românilor acolo, pe o margine a Acoperişului Lumii, în compania marilor spirite de la Shakespeare şi Goethe la Țvetaeva.

Acolo, pe malul Lacului Qinghai, la peste 3000 de metri altitudine, Poezia este celebrată de poeţii lumii, participanţi la Festivalul Mondial de Poezie, Antilopa tibetană de aur. Este o altă înfăptuire a devoţiunii faţă de Poezie a lui Jidi Majia. Nu este un lucru obişnuit să asculţi poezia lumii recitată de poeţii veniţi de pe toate continentele . Iar ca un corolar s-au auzit acordurile Orchestrei Simfonice şi vocile artiştilor lirici interpretând operă italiană. Era incredibil, inimaginabil şi, totuşi, se întâmpla!

Veţi găsi în acest volum un poem de ample dimensiuni dedicat panterei de zăpadă, un animal rarisim, misterios, un simbol al nobleţei, singurătăţii şi al fascinaţiei înălţimilor pure şi reci. Este

un poem magnific, revelator, al bogăţiei sufleteşti, al sensibilităţii şi al impasului condiţiei umane.

Excelenta traducere aparţinând domnilor Adrian Daniel Lupeanu şi Constantin Lupeanu, ambii reputaţi sinologi şi autori a numeroase tălmăciri din limba chineză, reuşeşte pe deplin transpunerea unei emoţii artistice înalte, cu o diversitate lingvistică uimitoare.

Prin acest amplu poem, Jidi Majia aşază o nouă piatră miliară a drumului spre modernitate a liricii chineze.

Cititorului român i se oferă o cale de înţelegere a complexităţii literaturii contemporane chineze, a poeziei de astăzi, care este o rezultantă a experienţei poetice milenare a liricii clasice cu experimentele moderne ale poeziei universale. Într-o altă carte a sa, o carte de eseuri privind lirica universală modernă, Jidi Majia alcătuieşte o panoramă a marilor poeţi cu un acut spirit de observaţie şi o profundă înţelegere a fenomenului poetic universal din secolul al XX-lea. Este o carte cu un mare merit de îndrumător în fluxul şi refluxul marilor curente ale poeziei moderne, Am menţionat acest fapt pentru a sublinia modernitatea nu doar în formă, ci chiar în substanţa poeziei acestui mare poet chinez din zilele noastre. Jidi Majia este un vârf de lance al sincronizării creaţiei poetice chineze la marile fenomene ale modernităţii păstrând, totodată, nealterată moştenirea unei literaturi care îşi numără istoria în milenii.

Este o mare surpriză, o mare realizare şi un inestimabil dar făcut cititorului român.

Este trecerea unei comete care prevesteşte o mare emoţie interioară. (Eugen Uricaru)