Select Gift

La oricare 2 cărți cumpărate, a treia este gratis!
  • NEWSLETTER
  • CONTACT
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
Contul meu
0 items / 0,00 lei
Meniu
Librăria online Ideea Europeană Librăria online Ideea Europeană
0 items / 0,00 lei
Colecțiile noastre
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librărie
  • eBooks
  • Informații
    • Despre noi
    • Cum comand?
    • Ghid eBook
    • Pentru autori
    • Catalog · Distribuție
  • Blog
  • Proiecte
  • Punctul Critic
  • OFERTE SPECIALE
  • NOUTĂȚI
Reduceri!
Prima paginăCărțiLiteratură De prin parcuri adunate
Produsul precedent
Picătura de înţelepciune 21,00 lei 16,20 lei
Înapoi în librărie
Următorul produs
Litere fără obstacole. Ipostaze ale actului critic 21,00 lei 17,10 lei
Proză scurtă

De prin parcuri adunate

26,25 lei 21,00 lei

De prin parcuri adunate – Alcaz

ISBN: 978-606-594-553-1 ISBN: 978-606-594-553-1 Categorie: Literatură Autor: Alcaz
Share
închide
Disponibil și în format eBook:
  • De prin parcuri adunate (eBook) 19,80 lei 17,40 lei
Noutăți
  • Contemporanul nr. 03 Martie 2023 7,00 lei 5,00 lei
  • Biologia și ecologia codalbului (Haliaeetus albicilla L.) prezent la gurile Dunării (România) (eBook) 48,00 lei 45,00 lei
  • Șambelanul oficios - Ediție bilingvă 34,65 lei 27,60 lei
  • Descriere
  • Fragment
  • Detalii carte
  • Recenzii (0)
  • Despre Proză scurtă
  • Livrare
Descriere

L’humour est le plus court chemin d’un homme à l’autre.
(Umorul este drumul cel mai scurt de la un om la altul.)
George Wolinski (1934-2015)

La o oră după operaţie, aşezat incomod pe patul unei camere de la parter, legat de o mie de tuburi conectate la tot felul de aparate de reanimare, priveam, prin uşa larg deschisă (era în august), parcul spitalului. Vedeam, dincolo de gardul verde care-l separa de parcul orăşelului, oameni plimbându-se, certându-se, îmbrăţişându-se… mă rog!, forfota obişnuită a parcurilor din lumea întreagă.

Priveam şi mă întrebam: „Am să mai fac şi eu aşa, vreodată?” Ca un răspuns la întrebarea mea profundă, apăru, în cadrul uşii deschise, o veveriţă foarte roşcovană, cu o coadă stufoasă mai mare decât ea, care-i folosea drept sprijin pentru poziţia „în picioare”, pe care o adoptase ca să mă privească.

Fragment

De prin parcuri adunate de Alcaz

Donald

Parcul mă atrăsese, de cum îl văzusem.
Din prima zi chiar, când îl vedeam şi-l simţeam viu, din camera de la parter unde eram iniţiat de profesor şi de anestezist asupra torturilor ce mă aşteptau, a doua zi.
Dar şi mai târziu, adus de la Intensivstation, într-o cameră alăturată, în care parcul pătrundea fără reţinere. Mai întâi, prin arborii uriaşi, în care eu vedeam tot felul de figuri mitice; apoi, prin păsările de tot felul ce picorau ele ştiau ce prin faţa terasei şi-mi prezentau, mândre, dimineaţa şi seara, repertoriul lor muzical, nu prea variat, cam zgomotos, dar mereu bine intenţionat; şi, în sfârşit, prin veveriţele roşcovane, cu coada stufoasă, care-şi făceau de lucru, ca să se apropie de camera mea, să mă vadă în patul zis de suferinţă şi să mă încurajeze: „Aşteaptă, aşa e la început! Mai târziu, va fi tot mai bine. Noi ştim, avem experienţă!…”
Apoi, dincolo de o barieră de verdeaţă, întrezăream oameni ce treceau pe un drumeag bănuit, în sus şi în jos, oameni în convalescenţă, aşa cum spuneau veveriţele şi cum trebuia să ajung şi eu. Dacă sunt cuminte şi ascult pe cei din jur: profesor, medici, infirmiere şi, mai ales, pe Doamna mea iubită.
Şi, iată, astăzi mă simt în stare, fizic şi psihic, să pornesc şi eu în explorarea parcului mult visat. Am pornit, deci, singur şi plin de curaj, pe la ora zece.
Era chiar mai impresionant decât îmi imaginasem. Alei largi, cu arbori giganţi, separaţi de peluze bine întreţinute, duceau în toate direcţiile, precizate de panouri explicative, tipic nemţeşti, că-ţi trebuie o jumătate de oră ca să le descifrezi. Dar eu îmi cunoşteam drumul, cel care trebuia să treacă prin faţa camerelor de la clinica operatorie şi unde trebuia să regăsesc măcar veveriţele, vechi prietene, faţă de care resimţeam o datorie de recunoştinţă pentru încurajările lor dezinteresate.
Şi, într-adevăr, una mă aştepta la doi paşi de drumul meu, pe pajişte, prefăcându-se preocupată de o alună sau de cine ştie ce alt pretext. Dar atentă la apropierea mea.

– Mă mai ţii minte?, am început eu. Eram aici, în faţă, la camera a treia. Mai întâi, în pat, apoi în cameră, pe un fotoliu, şi mai târziu, chiar pe terasă, pe scaunul ăla alb. Înţelegi?, eu căutam să mă apropii de tine… Erai ca o legătură cu viaţa, către care aspiram din nou. Dar tu te ţineai cam departe…
– N-avem voie, îl simţii mormăind.
– Dar eu cred că toată lumea vă iubeşte.
– Ăştia din spital nu. Le e teamă de microbii noştri.
– Vorbeşti ca un profesionist.
– Ce vrei, contactul cu clinica. Dac-ar fi după ei, ne-ar închide în cuşti.
– Trebuie să-i înţelegi, totuşi. Ei se simt răspunzători faţă de noi şi vor să ne ferească de factori eventual nocivi.
– Atunci ar fi trebuit să se instaleze în altă parte. Pe undeva, numai cu beton şi asfalt.
– Dar voi ne aduceţi natura, care ne reface şi ne redă viaţă.
– Of, făcu el, aşa credeam şi noi. De-aia vă căutăm şi vă urăm din nou sănătate. Dar ăştia vor ca să fie de la distanţă, ca vizitele de la închisoare.
– În orice caz, eu am venit să-ţi mulţumesc. Vizitele tale mi-au făcut bine de fiecare dată şi mă întăreau în dorinţa mea de a te regăsi aici, în parc, să stăm unul lângă altul, ca acum…
– Bine, bine, mormăi el. Continuă tot aşa, că ai început bine.

Şi-şi luă aluna sau ce ţinea între lăbuţe şi plecă spre cel mai apropiat copac, nu înainte de a se întoarce către mine, sprijinit pe coada lui bogată, ca pentru a mă recunoaşte dintre atâţia bolnavi pe care i-a avut în grijă.
Apoi, sprinten ca o veveriţă, dispăru în frunzişul copacului pe care şi-l alesese. Am înţeles aluzia şi mi-am continuat drumul, de acum în căutarea lacului din mijlocul parcului, despre care auzisem numai lucruri bune.
Noroc că edilii parcului au ţinut seama de starea vizitatorilor săi de bază, instalând la fiecare zece paşi, de o parte şi de alta a aleilor, bănci largi, confortabile, mici etape în descoperirea naturii. Inima mea cârpită avea ritmul ei de recuperare, de care trebuia să ţin seama, cu toată nerăbdarea mea de a întâlni lacul. M-am oprit, deci, din când în când, între braţele primitoare ale unei bănci, unde profitam avid să-mi umplu ochii cu viaţa bogată din jur şi plămânii cu mirosurile, neobişnuite pentru mine, ale naturii încărcate de toată seva verii.
După trei etape, lacul s-a deschis în faţa mea, dintr-un luminiş din stânga aleii, dotat bineînţeles nu numai de o bancă, ci de trei. Libere, pentru că, în stânga luminişului, două tinere mame schimbau complimente şi experienţe în legătură cu pruncii lor, ce dormeau profund şi indiferenţi, în cărucioare. Schimburile de păreri nu erau doar nişte convingeri izolate, ci se vădeau întărite şi confirmate de o armată de mame, bunici, soţi grijulii şi copii mai mari, ce înconjurau cu mare grijă noua generaţie.
Atenţia mea a fost atrasă de un eveniment nou, neaşteptat pentru mine, ce semăna cu un act de violenţă, la care eu asistam, neputincios.
O răţuşcă tânără, îmbrăcată într-o rochie multicoloră, de la auriu la verde pe părţi, apoi de la un portocaliu deschis, pe faţă şi pe spate, într-un desen indian pe fond de maron închis, alerga disperată, urmărită de un răţoi imens, vulgar, învelit într-o salopetă de un alb murdar, cu mânecile şi gulerele închise la culoare, ca un cenuşiu prăfuit.

În spate, o raţă cu aer de mahalagioaică, îmbrăcată cu aceeaşi salopetă murdară ca şi răţoiul agresiv, striga:
– Mai repede, Big Duck! Îţi scapă, ramolitule! Vreau s-o ajungi, mă înţelegi?… Vreau s-o necinsteşti, aşa cum merită!… Numai atât, nimic mai mult!… Nu uita!…

Numai că sprinteneala tinerei răţuşte învinse atât forţele slăbite ale lui Big Duck, cât şi răcnetele disperate ale consoartei acestuia.

– Ai îmbătrânit rău, comenta ea, cu răutate. Înainte, nu-ţi scăpa niciuna.
– Mai tacă-ţi gura!, mârâi el, enervat. Că vin şi-ţi trag una, c-ai să mă ţii minte…
– Încearcă… şi ai să vezi că nici de asta nu mai eşti în stare.

Tânăra răţuşcă pimpantă, la adăpost de-acum într-un păpuriş din marginea lacului, privea neliniştită când către greoiul Big Duck, când către cer, de unde părea că aşteaptă eliberarea. N-am înţeles manevra ei decât atunci când am văzut că, într-adevăr, din cer coborî un tânăr răţoi, îmbrăcat într-un costum plin de culori, ca şi rochia ei.
– Donald!, strigă ea cu disperare şi speranţă, unde ai fost? Am avut atâta nevoie de tine şi tu nu eşti niciodată alături, în momentele astea crâncene.
– Ce s-a mai întâmplat?, întrebă Donald, politicos.
– Big Duck a încercat iarăşi să mă violeze!
– Nicio teamă. Nu mai e în stare.
– Păi, sigur! Ce-ţi pasă ţie? Pe mine mă violează, nu pe tine. Şi mai spui că e prietenul tău! Ce prieten? Un trădător, mai degrabă, care vrea să profite de absenţa prietenului ca să-i necinstească nevasta.
– Nu necinsteşte pe nimeni. Face pe grozavul doar ca să scape de gura nevesti-sii care nu te înghite.
– Dar la emoţiile mele nu te gândeşti?… Şi la suferinţele mele?…

Şi se lansă apoi într-o lungă litanie, plină de reproşuri şi recriminări din care bietul Donald încerca să scape, mărşăluind prin luminiş în căutarea vădit aparentă a unui viermişor sau insectă ce se rătăcise pe acolo, din eroare. Din când în când, mai auzeam:

– Şi acum, de unde-mi vii? Sigur, de la cârciuma de peste lac. Las’ că te-am văzut într-o zi cum lipăiai dintr-o sticlă de Coca-Cola aruncată, pe jumătate goală, acolo. Şi, ştiu eu, că l-am auzit pe pastorul de la biserica din spate că astăzi treci de la Coca-Cola Light la amestecul ăsta modern cu vodcă sau cu gin şi mâine-poimâine numai la vodcă sau gin, fără Coca-Cola.
– Lasă-l pe pastor cu credincioşii lui! Are destulă treabă cu ei, ca să te mai amesteci şi tu.
– E un înţelept, care ştie multe şi aduce cuvântul Domnului.
– Iată-te şi bigotă, acum! Asta mai lipsea…

Ca să scape de ea, se îndreptă către Big Duck cu care începu o nouă discuţie asupra răbdării pe care ei trebuie s-o manifeste pentru a-şi suporta consoartele respective.

– Tu mă înţelegi, Donald, se scuză Big Duck, o fac doar de gura nevestei. Dar nu merg chiar până acolo…
– Bineînţeles, acceptă Donald. Înţeleg, eşti doar prietenul meu cel mai bun. Şi eu aş face la fel, pus în aceeaşi situaţie.

Omiţând, din prietenie, să adauge că e, de fapt, perfect convins că Big Duck nu va putea niciodată să mai ajungă „până acolo” şi că nici el nu va putea niciodată să fie atras de nevasta acestuia.
Văzându-mă interesat de viaţa lor, cei doi răţoi se îndreptară spre mine.
– Am impresia că ne-ai înţeles, mi se adresă Donald.
– Fără să vreau să fiu indiscret, am mărturisit.
– Deci, continuă el, ştii ce înseamnă a măcăi?
– Din păcate.
– Ai fost însurat vreodată?
– Da. Timp de treizeci de ani.
– Nu pot să măsor atâta, dar e o eternitate.
– Aşa mi s-a părut şi mie.
– Si acum eşti singur?
– Nu. Am altă nevastă.
– Eşti nebun?
– Lasă-l în pace, Donald, interveni Big Duck. Nu vezi că nu e sănătos la cap? Şi, în plus, ştii că este interzis să vorbim cu oamenii.
– Nu. E interzis să-i hrănim.
– Invers, am încercat eu să pun lucrurile la punct.

Detalii carte
Colecție

Proză scurtă

An

2017

Pagini

238

Recenzii (0)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „De prin parcuri adunate” Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Despre Proză scurtă
Proză scurtă pentru toate gusturile, dar, mai cu seamă, pentru cei fără timp.
Livrare

LIVRARE RAPIDĂ

Toate comenzile sunt procesate rapid și, prin confirmarea lor telefonică promptă și prietenoasă, ne asigurăm că adresa dvs. este corectă și completă, pentru a preveni orice întârzieri în livrare. Comenzile sunt expediate cel târziu a doua zi din depozitul librăriei noastre, urmând să vă ajungă în cel mai scurt timp - în funcție de modalitatea de transport aleasă, în următoarea zi lucrătoare prin curier sau în 3-4 zile prin poștă.

Produsele digitale (eBooks) sunt expediate prin intermediul poștei electronice a cumpărătorului, imediat după confirmarea plății (nu se percepe niciun tarif de expediere).

LIVRARE GRATUITĂ

Pentru orice comandă de minim 150 lei oferim transport gratuit, plus cărți bonus și suplimente.

  • Abonați-vă la newsletter și primiți un voucher de reducere și beneficiați de discounturi suplimentare.
  • Fiți cu ochii pe site-ul nostru! Ocazional lansăm promoții limitate neanunțate și zilnic avem Happy Hour.
  • În plus, o ofertă specială permanentă cu adevărat unică: la 3 cărți cumpărate, pe a patra o primiți gratis, indiferent de cuantumul comenzii!

Produse similare

Reduceri!
Închide

Experiențe de viață (eBook)

17,40 lei 15,90 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

Aniversarea

26,25 lei 21,00 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Experiențe de viață

23,10 lei 18,00 lei
Adaugă în coș
Reduceri!
Închide

Aniversarea (eBook)

19,80 lei 17,40 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

ADAM. Vara (eBook)

32,40 lei
Selectează opțiunile
Reduceri!
Închide

ADAM – Primăvara (eBook)

29,40 lei 27,30 lei
Selectează opțiunile

Cultura Chineză
Teatru
Roman Fiction
Reviste de cultură
Religie & Spiritualitate
Publicistică & Eseuri
Psihologie & Psihanaliză
Proză scurtă
Poesis
Opere fundamentale
Jurnal & Corespondență & Memorii
Istorie, teorie și critică literară
Istorie & Documente & Politică
Istoria mentalităților

Editura Ideea Europeană funcționează sub auspiciile Fundației Culturale Ideea Europeană. Misiunea noastră este promovarea valorilor culturale românești în context european.

O.P. 22, C.P. 113 - Sector 1, Bucureşti
Tel./fax: (+4)021-212.56.92
Email: office@ideeaeuropeana.ro
Articole recente
  • Revista-Punctul-critic-3-4-2022
    Punctul Critic nr. 3-4 (41-42) 2022: Criza – cuvântul de ordine al resetării „normalității”. Agricultura românească – eterna cenușăreasă
    30 decembrie 2022
  • Lansare-100-de-fotbalisti-legendari
    Lansare de carte „100 de Fotbaliști Legendari” de Bogdan Socol
    15 decembrie 2022
Informații utile
  • Despre noi
  • Comenzi și plată
  • Transport și livrare
  • Confidențialitate
  • Condiţii de utilizare
  • Contact
Legături
  • Blog
  • Revista Contemporanul
  • Proiectele noastre
  • Revista Punctul Critic
  • Editura Europress Group
  • ANPC
Cărțile noastre
  • Autori
  • Noutăți
  • Oferte speciale
  • Edituri
  • Colecții
  • Catalog - Distribuție
IDEEA EUROPEANĂ 2023 crafted by Webgraphic.ro & SEOKafe.
Viziteaza site-ul Editura Ideea Europeana pe ShopMania
  • Meniu
  • Colecții
  • Biblioteca Ideea Europeană
  • Biblioteca de filosofie
  • Istorii
    • Istoria mentalităților
    • Istorie & Politică
    • Istorie, teorie și critică literară
  • Cărți pentru copii
  • Cultura chineză
  • Dezvoltare personală & Practic
  • Dicționare & Enciclopedii
  • Ediții bilingve
  • Jurnale, corespondență și memorii
  • Opere fundamentale
  • Poesis
  • Proză scurtă
  • Psihologie & Psihanaliză
  • Publicistică & Eseuri
  • Religie & Spiritualitate
  • Reviste de cultură
  • Roman Fiction
  • Teatru
  • Autori
  • Librăria Ideea Europeană
  • eBooks
  • Informații
  • Blog
  • Contact
  • Contul meu
Coș de cumpărături
închide

Intră în cont

închide

Ați uitat parola?
Sau intră cu
Facebook
Google

No account yet?

Creează un cont
Sidebar

Utilizăm cookies pentru a vă putea oferi o experiență de navigare optimă. Puteți afla mai multe despre fișierele de tip cookies folosite sau le puteți dezactiva în setări.

Librăria online Ideea Europeană
Dezvoltat de  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.