E ca şi cum ai întors câteva pagini din cartea fiinţei. E ca şi când ai lăsat în urma ta ceva crucial, de răscruce, care se impune să fie valorificat, scos la suprafaţa firii, prospectat, descris, contemplat într-o linişte de dincolo de lume, de dincolo de bine şi rău, când toate lucrurile se întrevăd într-o altfel de limpezime, care nu exclude de tot nici iubirea, nici setea de viaţă, nici dorinţa de a rămâne, de a întârzia în această lume, cu deosebirea că iubirea, setea de viaţă şi dorinţa de a rămâne sunt – după acei ani, trăiţi la temperaturi imposibile – altfel, fiindcă a intervenit o schimbare radicală şi nebănuit de lentă în felul tău de a privi şi de a vedea lucrurile. Parcă eşti la fel şi, totuşi, substanţial diferit. Ceea ce numeşti viaţă e văzut de tine din alt unghi, prin ochiul cuiva înstrăinat.
(…) Trăim între lumi şi rareori ne dăm seama de aceasta. Spaţiile intermediare ne sunt casă şi liman. Ce straniu e că realizăm aceasta exclusiv când suntem aduşi pe muchie de cuţit, pe buza prăpastiei, unde, pradă iluminării, înţelegi totul; şi de cum te desprinzi de exuberantele focuri de-acolo uiţi o parte din ce-ai priceput, făcând apoi efortul de a-ţi aduce aminte.
Ce zeitate şi a slobozit mierea eretică în miezul labirintului care sunt?
Carnea trecătoare a cui sunt, Doamne?
Toate comenzile sunt procesate rapid și, prin confirmarea lor telefonică promptă și prietenoasă, ne asigurăm că adresa dvs. este corectă și completă, pentru a preveni orice întârzieri în livrare. Comenzile sunt expediate cel târziu a doua zi din depozitul librăriei noastre, urmând să vă ajungă în cel mai scurt timp - în funcție de modalitatea de transport aleasă, în următoarea zi lucrătoare prin curier sau în 3-4 zile prin poștă.
Viorel Blaga –
Am cumparat o carte despre care, initial privind valoarea de expunere, am crezut ca este o gluma. In momentul in care am inceput sa o citesc am ramas, fara sa exagerez, trasnit.
Cartea, “DIN INFERN CU DRAGOSTE”, este fara sa exagerez o capodopera a ceea ce inseamna eseuri scrise cu traire romaneasca.
Chiar daca unii “indivizi culturali” vor contesta romanitatea, romanismul, patriotismul, nationalismul romanesc, chiar daca faceti trimiteri la mastodonti ai literaturilor ruse, germane, chineze, engleze, apreciez atitudinea dumneavoastra fata de ceea ce se intampla in cultura romana in acesti ultimi ani.
As dori sa putem avea o discutie, chiar daca eu am 62 de ani si indirect sunt ruda cu Lucian Blaga. Eseurile din volumul citat mai sus sunt ca o cataplasma pe sufletul oricarui roman care simte si traieste ROMANESTE.
LA MULTI ANI!
Cu stima,
Vorel Blaga.
https://goo.gl/AXJxmD
Eurobservator –
„Sub semnul urgenţei destinale” de Maria-Ana Tupan
Transmisă de Radio România Muzical, vestea se confirmă în net: pe 6 septembrie, anul acesta, Royal Albert Hall găzduieşte un concert aniversar dedicat centenarului Revoluţiei Ruse cu lucrări de Stravinski, Prokofiev şi Şostakovici. De la o distanţă precaută, adică din Occident, cel dintâi a numit regimul instaurat atunci „monstru comunist bolşevic”, iar acesta nu i-a rămas dator în materie de animozităţi. Cel de-al doilea a fugit din ţară la Revoluţie, revenind după vreo două decenii într-o relaţie tensionată cu puterea. În fine, Şostakovici, a dedicat la Revoluţie un marş funebru celor învinşi de bolşevici, Kadeţ-ilor democrat-constituţionali, compunând mai apoi muzică mai pe placul regimului între atacuri dinspre Pravda şi Jdanov, terorizat de arestarea celor apropiaţi în timpul Terorii Roşii. Cam de câtă aproximaţie şi amestec de ape e nevoie pentru a prezenta aceşti compozitori ca pe nişte apologeţi ai Revoluţiei bolşevice? Să pară aceasta un brand de succes, un magnet care să aducă public în sală, o sărbătoare în calendar de genul Zilei Sfântului Valentin? Şi eu care credeam că noi suntem partea lumii où tout est pris à la légère…
Poveştile de iubire evocate – de comuniune spirituală, nuntiri de minţi afine – , sigilate unele prin moarte, cresc, şi ele, tot în această grădină a sufletului doritor de frumos, adevăr şi, mai ales, capabile să transforme, metaforic vorbind, pe „străin” în aproapele nostru christic.
Piesa care împrumută titlul întregului volum de eseuri publicat recent de Aura Christi, Din infern, cu dragoste (Ideea Europeană, 2017) are la origine o conferinţă a poetei ţinută la Festivalul Internaţional de Traducere care a avut loc la Moscova în septembrie 2014. M-a făcut să mă gândesc la un celebru discurs al lui J.F. Kennedy, cu acel „Nu te întreba ce face America pentru tine, ci ce faci tu pentru America”, care se predă în manualele de retorică. Textul Aurei Christi nu este însă numai un exerciţiu de virtuozitate în arta eseului, ci şi un strigăt existenţial care înfiorează şi luminează nu doar destinul propriu, nu doar istoria Basarabei, ci a întregului imperiu care s-a prăbuşit în anii ‘90. Vocea care s-a auzit atunci era o harfă prin care vorbeau toate generaţiile pierdute ale secolului încheiat. Nu doar ale popoarelor adunate laolaltă cu silnicie, ci şi ale Rusiei, imaginea care se încheagă treptat din acest monolog-confesiune fiind o lume îngheţată într-un prezent fantasmagoric, ruptă de trecut şi lipsită de viitor. Cu infinit discernământ, discursul desparte apele, victimele din rândul poporului rus şi ale celorlalte popoare, înfruntând teroarea politică ce apare ca duşman comun. Dacă ar fi să parafrazăm pe Aristotel, trecutul apare cu totul diferit sub pana istoricului, a cărui naraţiune operează cu categorii geo-politice, prin urmare, cu distincţii impuse de graniţe naţionale, şi atunci când este reconstruit de o poetă – cum este evident că se auto-apreciază cel mai mult autoarea în această carte confesiv-autobiografică. Stăpân al metaforelor, poetul posedă arta transferului afectiv-intelectual prin care se relevă relaţii ascunse ochiului comun. El se poate proiecta în situaţia celuilalt, se poate identifica empatic cu celălalt – natura, societatea, semenii…
https://goo.gl/ntGT97