Ești unu’ la un milion – You’re one in a milion

Ești unu’ la un milion – You’re one in a milion de Cristian-Daniel-Sabin Vasile

Introducere

Ironia este, că eu, un taciturn, un om care spune doar câteva fraze pe zi şi asta doar atunci când simte că vorba lui contează sau face diferenţa, m-am trezit într-o dimineaţă cu gândul presant spre stresant de a scrie un curs despre comunicare. Ceva parcă mă împingea şi mă împungea. Scrie, scrie, scrie! Eu? Despre comunicare? Nu ironic, chiar hilar pentru unii dintre prietenii mei. Adevărul este că un om ca mine, care a plecat din liceul militar, a trecut prin Academia de poliţie şi a ajuns colonel la doar treizeci şi trei de ani, arzând pe repede înainte etape şi etape, chiar nu are a vorbi despre comunicare.

Clar nu am ascultat ceea ce-mi comunicau alţii şi am făcut mereu ce m-a tăiat capul. Un tip ciudat, spun unii. O să vedem împreună cât de ciudat.

Din fericire, ceea ce pornise ca şi un curs de comunicare s-a transformat rapid într-o carte, despre viaţă, iar cei care au citit-o înaintea dumneavoastră ne-au îndemnat să o publicăm. Căci nu sunt singur în demersul meu. La rugămintea mea şi dorind ca noi toţi să beneficiem de mintea lui luminată l-am rugat pe Paul să mi se alăture în această călătorie.

Pe Paul l-am cunoscut în liceul militar în anul 1993. Este un tată şi un soţ exemplar. S-a căsătorit de tânăr cu iubita lui din liceu şi împreună au doi copii minunaţi şi o viaţă binecuvântată cu iubire. Un sportiv performant încă din liceu, educat şi călit în spiritul artelor marţiale şi în acelaşi timp un ofiţer de excepţie.

Nu locuim în acelaşi oraş şi nu ne vedem des, dar frăţia dintre noi este indestructibilă. El a făcut-o aşa, prin prietenia lui altruistă, prin iubirea pe care o oferă necondiţionat celor din jurul lui.

Vreau să vreţi ca această carte să nască în voi un mic Paul, care să crească şi să se dezvolte armonios în spiritul principiilor pe care vi le vom împărtăşi şi vă garantez că, indestructibil nu este un cuvânt mare. El este în accepţiune mea, „UNUL LA UN MILION” şi aşa veţi deveni şi voi.

Ruşinat, recunosc că el este prietenul căruia i-am dat o palmă în copilăria noastră. M-a iertat şi a făcut ca fapta mea urâtă să pară un lucru mic.

„Nici nu-mi aduc aminte, frate.” Mi-a spus el. M-a iertat cu o vorbă caldă, o vorbă răsărită din sufletul lui plin de iubire. M-a iertat! Am înţeles atunci, că şi eu la rândul meu vreau să-i iert pe oameni şi să devin altceva.

Toate cele aşezate în aceste pagini sunt inspirate din realitate, din ceea ce am trăit, experimentat, citit, exersat, antrenat dar mai ales iubit.

În anii care au trecut m-am specializat într-un domeniu ceva mai atipic şi anume, depistarea comportamentelor disimulate. Adică în depistarea minciunii mai pe româneşte.

Vă daţi seama că îmi este aproape imposibil să le spun prietenilor sau cunoscuţilor drept în faţă şi fără eschivă ce specializare am. Dar iată. O spun aici. Este într-adevăr dificil să fii specializat în depistarea minciunii, să cauţi permanent să nu o foloseşti şi în acelaşi timp să fii nevoit din când în când să disimulezi. În cazul meu este vorba de o ocolire ocazională a răspunsului la celebra întrebare: „Tu cu ce te ocupi?”. Ştiu că atunci când vreun prieten aude despre ocupaţia mea, instant intră într-o zonă de reflecţie. Şi eu în locul lui aş recurge imediat la o cizelare a limbajului, aş fi foarte atent la ce scot pe gură atunci când în faţa mea se află un personaj, care are abilitatea de a citi acele construcţii de limbaj verbal şi non verbal menite să inducă în eroare.

Am spus cu ce mă ocup exact, de două ori în viaţă şi teoria a fost pe deplin confirmată. Acele persoane care au recepţionat răspunsul meu, apropiate mie de altfel, azi mă mai caută puţin spre deloc. Poate şi acesta este unul dintre motivele care m-au mânat să scriu.

Aceste abilităţi exersate şi dezvoltate în anii de muncă în Brigada Antidrog şi apoi ca şef al poliţiei economice în transporturi şi mai târziu ca şef al poliţiei porturilor maritime, m-au condus rapid pe calea împlinirii profesio­nale şi materiale. Chiar şi aşa, ceva parcă mă nemulţumea. Am avut de tânăr un fel de noroc proverbial, o stare de neastâmpăr cognitiv, am vrut mereu să ştiu despre ce este vorba. Să văd cu ochii mei ce este în cutie. Aşa că m-am supus la tot felul de teste de viaţă, împingând limitele până la extrem, până când în mod inevitabil m-am rănit sufleteşte, fizic sau mental. Da, adevărat! Dar aşa mi-am cunoscut teritoriul, am ştiut cât să mă întind, am învăţat bunul simţ, mi-am educat curajul, şi am dezvoltat un apetit interesant pentru oameni. Am început să-i disec, la figurat vorbind, până am ajuns să-i iubesc.

Sunt unii oameni pe care îi ştiu pe de rost, atât de puternic m-am concentrat asupra lor. Unul dintre ei chiar îmi spune frecvent: – Cum îţi dai seama? sau – De unde ştiai că am să fac cutare lucru? Simplu de tot. Te iubesc! De ce mă iubeşti? Vine inevitabil. Te iubesc pentru că… te iubesc!

Când iubirea este misiunea, toată energia şi toată comunicarea din lume vin de la sine. Chiar fără să spunem ceva. Te ştiu pentru că te ascult, te observ, te sorb, te gust, te simt prin fiecare por.

Această atenţie pentru cei din jur m-a condus de copil.

Tot de atenţie a dat dovadă şi o prietenă care, venind în vizită a zărit un tablou într-un colţ. Pot să mă uit? zice ea. M-am fâstâcit şi totuşi i-am arătat. Era chiar primul tablou pe care îl pictasem în urmă cu doi ani. Un bătrân în rugăciune. Recunosc că nu m-a lăsat inima să mă despart de el. Prietena a fost şocată să audă că îl pictasem chiar eu. Cum ai făcut? Cu atenţie, i-am răspuns. Aşa şi este. Această atenţie proverbială a creat de la sine şi un simţ al detaliului, o abilitate a atras inevitabil o alta. Mi-am asumat de la începutul acestei cărţi postura de ciudat. Mai pictasem în şcoala generală. Mai desenasem uneori de-a lungul anilor, însă pictură în ulei pe pânză până la vârsta de treizeci şi cinci de ani nu încercasem. Astăzi am realizat zeci de tablouri de nivel profesionist, care bucură inimile iubitorilor de artă, fără să fi luat măcar o lecţie de pictură. Cum a fost posibil?

Despre aceasta este această carte.

Este o poveste despre oameni.

Pur şi simplu îi iubim şi de aici începe totul.