«…interesant este şi felul în care [autorul] îi imaginează distinctiv pe cei doi apostoli ai lui Copernic, prin diferenţierea pe care o simţim din monologurile lor. Giordano se exprimă mai mereu la persoana întâi, are judecăţi mai fruste, este mai impulsiv, pe când Galileo are fraza gândurilor mai lungă, mai abstractă, cu dese relativizări. Simţim astfel că nu e doar o diferenţă de vârstă, ci şi de temperament, de educaţie. Giordano trăieşte intens, din chiar mijlocul lucrurilor, pe când Galileo se vede mai adesea deasupra lor, deşi cam acelaşi lucrul le frământă amândorura destinul în aventura de susţinere a unei idei ce parcă desăvârşea, pe tărâm ştiinţific şi filosofic, Renaşterea.»
Toate comenzile sunt procesate rapid și, prin confirmarea lor telefonică promptă și prietenoasă, ne asigurăm că adresa dvs. este corectă și completă, pentru a preveni orice întârzieri în livrare. Comenzile sunt expediate cel târziu a doua zi din depozitul librăriei noastre, urmând să vă ajungă în cel mai scurt timp - în funcție de modalitatea de transport aleasă, în următoarea zi lucrătoare prin curier sau în 3-4 zile prin poștă.
Eurobservator –
Interogaţia perenă de Maria-Ana Tupan
Trenul redus la deşeuri ruginite, deşertul sau vântul sunt tropii tradiţionali ai zădărniciei condiţiei umane reduse la peticul de hârtie acoperit de scheletul emblematicului ultim om.
E ciudat că niciunul dintre cutremurele produse de dezvăluirile relaţiilor intelectualilor cu reţele secrete de putere opresivă din Epoca Ceauşescu, uneori acolo unde ne aşteptam mai puţin, nu a reuşit să‑i elibereze pe postdecembrişti de fascinaţia dosarelor şi de patima denunţurilor devenite exerciţiu curent. Într‑o vreme, programul de ştiri din oră în oră la Radiodifuziunea naţională începea cu inventarul descinderilor efectuate de poliţie, de parcă întreaga ţară se transformase în penitenciar. Denunţul, ca tip de discurs predilect, se substituie adesea şi hermeneuticii literare sau evaluării estetice. Ce poate fi o ediţie de opere alese, dacă nu o selecţie a celor mai izbutite creaţii ale unui autor?
Mai multe:
https://www.contemporanul.ro/contexte/interogatia-perena.html
Flavius Paraschiv –
“(…) După seria de lucrări eseistice din ‘DonQuijotisme AntropoLexice’ (Editura Europress, 2015/2017), Mircea Băduț revine cu un alt volum „mix”, care reușește să păstreze același ton „experimental” cu care ne-a obișnuit scriitorul. ‘Întoarcerea perenă’ (Editura Europress, 2018) cuprinde câteva povestiri, dar și eseuri pe teme diverse. Dintre cele șase proze scurte, cel puțin trei merită o atenție sporită, autorul dovedind încă din start că este capabil să jongleze convingător cu temele alese (deloc facile, de altfel).
Un text care atrage atenția imediat este ‘Întoarcerea fratelui risipitor’, unde scriitorul reinventează și dezvoltă istoria fraților Cain și Abel, care, în narațiunea lui Băduț, devin Cainur și Ambelamt. Dar povestirea nu este o înlănțuire de scene narative, înșiruite cronologic pe o anumită perioadă de timp. Autorul construiește o narațiune axată mai mult pe tehnica fluxului conștiinței, pentru că explorează lumea interioară și – mai ales – reacțiile eroilor la lumea exterioară. Pe lângă meditațiile personajelor, există câteva pasaje prin care este conturat atât profilul celor doi, cât și modul în care aceștia au interacționat.
(…) urmează ‘Ultimele zile, Giordano și Galileo’, un text unde în prim plan se află jurnalele celor doi gânditori italieni. Narațiunea este un adevărat tur de forță prin atmosfera perioadei în care au trăit cele două personalități. Discursul narativ nu se rezumă doar la experiența personajelor, ci din contră: există pagini în care se discută despre filozofie, astronomie etc., autorul reușind să transforme o lucrare de ficțiune întrun soi de „inițiere” în niște domenii mai puțin frecventate astăzi.
Recenzie la cartea ‘Întoarcerea perenă’ în revista ‘Expres cultural’ nr. 10 / 2019 (pag.7)