Lumea în oglindă

HORAŢIU

Doar de câteva ori în rubrica „Lumea pe dos” m‑am referit la aspecte pozitive din viaţă, deci n‑am văzut numai inversul lumii. E drept, din când în când, trebuie să‑ţi iei şi un moment de respiro, să vorbeşti de lucruri bune sau obişnuite, nu numai de cele urâcioase. Aşa am ajuns la Horaţiu. Cine‑i Horaţiu? Şi încă Mălăele, un nume neobişnuit şi care‑l reprezintă pe un mare actor de comedie din România?
Suntem în anul… 2001. Deci au trecut de atunci şapte ani de acasă şi încă trei. Într‑o zi am văzut în ziarele româneşti din Israel un anunţ: un spectacol cu Horaţiu Mălăele, unul dintre cei mai străluciţi actori români. Aşa scria în reclamă. Horaţiu? m‑am întrebat. N‑am auzi niciodată de el, deşi cunosc bine majoritatea actorilor români. Şi doar văd, în fiecare an 3‑4 spectacole în România şi toate care sunt aduse în Israel. I‑am dat un telefon lui Teşu Solomovici. „Teşule, de unde l‑ai scos pe Horaţiu?” La celălalt capăt al firului, Teşu a rămas, probabil, cu gura căscată şi m‑a întrebat: „Cum, nu‑l cunoşti pe Horaţiu? Nu‑mi vine să cred, dar să ştii, chiar dacă ţi‑a scăpat până acum, e aşa cum am scris pe afiş.”
M‑am prezentat la spectacol şi am ocupat, cu soţia, două locuri în faţă, ca să‑l vedem bine pe Horaţiu, actor care ştia să susţină, singur, un spectacol de câteva ore – după câte susţinea Teşu – şi care, în aceasta privinţă, se putea lua la întrecere cu Florin Piersic.
…Cineva anunţă că intră Horaţiu în scenă. Într‑adevăr, a apărut, modest, timid, cu ochelari mici, rotunzi, iar în rest, vorba lui Ion Pribeagu: nici prea frumos, nici prea urât, nici prea gras, nici prea slab, nici prea înalt, nici prea scund. S‑a instalat în faţa publicului şi a început să‑şi „debiteze” rolul. După primele cuvinte, spectatorii au revărsat câteva cascade de râs. Uneori, Horaţiu repeta anumite expresii, dar acum aveau un alt conţinut decât cele spuse anterior. După câteva minute, sala fremăta de râs. Iar Horaţiu nu scotea un zâmbet. Deodată, a început să ne recite poezii de dragoste. Cred că a spus, pe nerăsuflate, sute de versuri umoristice. Cu tot setul de intonaţii. Apoi s‑a oprit. În sală s‑a făcut linişte, care a fost spartă de un strigăt puternic al lui Horaţiu: aproape a zguduit teatrul. De unde a luat Horaţiu atâta putere, nu ştiu. Dar notez că după câteva secunde de tăcere, toţi spectatorii au început să‑l aplaude.
Eu am rămas încremenit. Horaţiu, un adevărat talent.
– Ei, ce zici? m‑a întrebat Teşu după spectacol.
– Extraordinar, i‑am răspuns.
Teşu ne‑a invitat, pe soţia mea şi pe mine, să mergem în culise şi să facem cunoştinţă cu Horaţiu. Am mers. L‑am felicitat. Horaţiu a scos dintre lucrurile lui o foaie mare, un afiş care cuprindea caricaturi. Una mai frumoasa ca alta.
– Ştiu, Horaţiu, i‑am răspuns, eu ştiu totul despre tine. Actor renumit, regizor de film şi teatru, scenarist, unul dintre cei mai buni caricaturişti din România. Îmi pare rău ca astea toate le‑am aflat târziu, doar în anul 2001.
– Şi eu am aflat multe despre dumneata, a răspuns Horaţiu. Te‑a „turnat” Teşu. Vezi că ţi‑am dat afişul ca să‑l pui în bucătărie.
– Nu, zău? i‑am replicat. Şi dacă publicăm caricaturile în Israel, te superi?
Aşa a început o mare prietenie cu Horaţiu, care a făcut desenele la una din cărţile mele, „Cutia cu tablete”.
– Ştii, Horaţiu, apropos de caricaturi… Aş dori să recidivezi.
– Să fiu recidivist? întrebă Horaţiu. Bine, primesc. Infractor pentru a doua oară. Cum se numeşte noua carte?
– „Lumea în oglindă” – tablete satirice.
– Formidabil. Am un desen care e bun pentru copertă. Un burtos se uită în oglindă, iar ea îl deformează.
– Dar la mine lumea e vinovată de cele ce se întâmplă, iar oglinda trebuie s‑o reprezinte corect.
– Tu spui asta, tu care scrii „lumea pe dos”? Nu dragă, nu e bine, oglinda să prezinte invers indivizii!
– De ce oglinda să deformeze oamenii?
– Pentru ca lumea să aibă pe cine arunca vina!

FRUMOASELE NEBUNE

V‑am povestit nu de mult că fetele chinezoaice fac „pe dracu‑n patru” ca să se căsătorească. Asta din cauză că numărul bărbaţilor dispuşi să se însoare este foarte mic în raport cu numărul fetelor ce vor să se mărite.
Metodele obişnuite pentru ca partenerii să se cunoască au cam dat greş în ultimii ani, aşa că persoanele feminine ce ţin să se vadă cununate, trebuie să găsească metode noi de… propagandă.
Opt chinezoaice, ajunse aproape la vârsta de 20 ani fiecare şi‑au dat seama că nu mai pot aştepta, timpul trece şi trebuie să adopte măsuri urgente, dacă vor să se mărite. Întâmplător, toate cele opt fiinţe feminine erau frumoase, curajoase şi au pornit la o acţiune comună. Au ieşit toate împreună să se plimbe pe străzile principale ale capitalei Chinei, dar n‑au plecat cu mâna goală. Mai exact, erau ele aproape goale dar aveau mâinile ocupate cu „fluturaşi” şi panouri pe care le plimbau prin oraş. Fetelor nu le păsa deloc că afară era destul de frig, ele defilau în chiloţi şi sutien şi împărţeau trecătorilor fluturaşii pe care au scris datele personale – numele, adresa, numărul de telefon – şi spuneau că aşteaptă să se mărite, deci îşi doreşte fiecare mirele căutat.
În lozincile pe care le purtau cu mândrie scria aşa: „Fratele meu, căsătoreşte‑te cu mine”. De ce au scris „fratele meu” nu pot să vă explic, fiindcă soţul poate fi oricine în afară de frate. Şi mai scria pe panourile cu lozinci: „Mama nu mă mai primeşte în casă, vrea să mă vadă măritată”. Iar ca un îndemn, scria aşa: „Timpul trece repede, hai să ieşim la pescuit”. Desigur, pescuit de bărbaţi, iar faptul că vremea zboară aproape ca gândul, asta o ştiu nu numai chinezii…
Defilarea fetelor le‑a plăcut chinezilor, care le‑au urmărit cu plăcere, ba mai mult, le‑au aplaudat, uneori în ropote. Aplauzele au sosit repede, mai greu a fost de găsit miri pentru cele opt frumoase cu ochii oblici. Dar debutul s‑a făcut. Pentru măritiş se iese la plimbare în costum de baie, cu lozinci şi fluturaşi. Grupurile de „frumoase nebune” se înmulţesc.
Gurile rele spun că într‑adevăr sunt nebune, fiindcă vor să se mărite!

Sex – pe pământ şi în aer

Englezul Mike ieşi furios de la şedinţa pe care a avut‑o cu o comisie a aeroportului.
– Ce‑i cu tine, Mike? l‑a întrebat un prieten care l‑a văzut în acele clipe de furie.
– Auzi, domnule, răspunse cel întrebat. Să‑mi interzică a mai folosi avionul pe care l‑am cumpărat, sub motivul mincinos că nu prezintă securitate de zbor din cauza pilotului!
– Păi, schimbă pilotul, afirmă, candid, interlocutorul lui Mike.
– Dar conducerea avionului este foarte bună. Adevăratul motiv îl reprezintă… sexul.
…Povestea a început în Anglia, acum câţiva ani. Într‑o zi, Mike, un tânăr om de afaceri, foarte inventiv, care avea doar 40 de primăveri, se plimba foarte atent pe aeroport, în regiunea care reprezenta un teren unde erau expuse aparate vechi, pentru vânzare. S‑a oprit în dreptul unui aeroplan mic, de 10 locuri, cu un singur motor. În timp ce privea micuţa pasăre de zbor, mintea lui Mike lucra din plin, el îşi vedea avionul defilând pe cer, pe trasee scurte, având un scop special: sex în aer!
Mike s‑a interesat de preţ, a cumpărat avionul şi i‑a refăcut interiorul după propriile planuri: la un capăt a organizat o camera închisă, mobilată atractiv, pe uşa căreia scria: intrarea cu bilet special de călătorie.
În avion a mai montat 6 fotolii, pentru cei care voiau numai să se plimbe sau care comandau camera doar pentru o parte din timpul de zbor, ceea ce însemna 3 ore până la destinaţie.
Pilotul, un specialist al zborurilor, stătea în faţă conducând avionul care, în câteva luni de la punerea sa în funcţie, după planurile lui Mike, a recuperat banii cheltuiţi pentru amenajare şi a început să aibă beneficii frumoase. Ca să nu mai vorbim de pilot, care lucra opt ore pe zi, având un venit de două ori mai mare decât colegii lui care lucrau obişnuit în aviaţia civilă.
Dar iată – probabil din gelozie sau din motive de concurenţă – Mike a fost chemat de conducerea aeroportului şi acolo i s‑a spus că pentru securitate, avionul pe care‑l deţine nu mai primeşte autorizaţie să zboare pentru a se face sex. Aceasta din cauza că sexul îl deranjează pe pilot, care în loc să fie atent la zbor, se gândeşte la ce fac cei din cameră…
Mike însă n‑a abandonat lupta. „Auzi, domnule, ce prostie, spune Mike: ca să faci sex pe pământ, n‑ai nevoie de nici o adeverinţă, dar pentru sex în aer, îţi trebuie neapărat o aprobare!”…