Noaptea străinului

Văd în Aura Christi scriitoarea româncă exponenţială la nivel înalt pentru era globalismului (mondialismului), pentru europenismul multinaţional, întrucât, asemenea unui arbore simbolic, axial, are rădăcinile în Basarabia (fostă componentă a Uniunii Sovietice, actuală Republica Moldova) şi coroana în România, ţară membră a Uniunii Europene din 2007. Scrisul său integral devine în mod constant o expresie a unui dramatic destin personal şi colectiv. Prin identitatea sa creatoare, acest scris dobândeşte o inconfundabilă expresivitate literară. El poartă marca certă a anvergurii canonice.
(Marian Victor Buciu)

Aura Christi a găsit limbajul în care să toarne experienţe ce păreau să se afle dincolo de posibilitatea articulării discursive: prăbuşirea umanităţii până la nivelul la care cineva ucide cu aprobarea deplină a conştiinţei în numele unei idei, procesul de înlocuire a omului din om printr-un monstru. Nu statistica crimei, impresionantă aşa cum e ea, o interesează pe Aura Christi. Ea îl toarnă pe Dostoievski în Nietzsche pentru a face anatomia răului absolut. Răul din inima omului. Titlurile cărţilor sale sunt grăitoare în privinţa geografiei lor morale: Casa din întuneric, Sfera frigului, Cercul sălbatic.
În Vest, filosoful Nietzsce a fost cel care a influenţat epistemologia postmodernă prin deconstrucţia logocentrismului. În România, Nietzsche al moralei demistificate e cel care a influenţat două minţi strălucite ale literaturii contemporane: Nicolae Breban şi Aura Christi. Romancierul Nicolae Breban l-a ales pe un Nietzsche masculin, al voinţei de putere şi al sufletelor de stăpâni. Aura Christi a fost atrasă de un Nietzsche al aporiilor, cel care, în Ecce homo, îi suprapune pe Christ şi Dionysos. După cum spune Aura Christi, „blândeţea sfârşind în gheare”. Ea este o scriitoare a unui Est căzut, care îi mai include pe Ismail Kundera, Bashkim Shehu, sau pe Fraţii Strugatski, deoarece la toţi o realitate coşmarescă e redată prin frânturi de suflet omenesc.
(Maria-Ana Tupan)