Ulysse (XXXIII)
…Din moarte-n moarte nu-i decât un cântec
care-ți clătește dinții, gura, –
ce cauți tu în amintire?
Un cântec sau o poamă strivită-n amintire,
un sloi de glasuri sau un ochi de zgomot,
plutind pe creasta vremii împins de vijelie
sau prăbușit în golul pe care-l cască vremea,
de gheizerii din sânge ciuruit,
acoperit de zarvele solare,
un cântec ce urăște viața;
viața, da: viața socotită de la o moarte pân’ la alta,
viața-ndesată în ciorapul de lână sau peșin plătită;
da: viața noastră,-a tuturor; da: viața noastr,-a fiecărui,
și viața mea, în primul rând,
mai însemnată decât toate,
luați bine seama, viața mea,
un cântec care crește și urcă din străfundul meu,
un cântec care-mi taie răsuflarea,
un cântec spart de voce în timp ce e cântat,
și care piere, se topește-ntr-o gură de canal,
treptat, cu-ncetul…
Recenzii
Nu există recenzii până acum.