O sută și una de poezii de Mihai Duțescu

Bătrânețea

Am sfidat bătrânețea și ea m-a așteptat
nerăbdătoare ca o îndrăgostită la
un colț de stradă, m-a așteptat sub
umbrelă în toamnele lungi când ne iubeam
prin saloanele verzi, la umbra
ceștilor de cafea, am sfidat bătrânețea
și ea s-a mutat la mine, pe strada
aceasta cu castani desfrunziți.
Ce mâini subțiri are bătrânețea, i se văd
venele ca niște râuri aproape secate,
i se văd ochii roșii și încercănați, obrajii
căzuți, dar e o femeie cumsecade, dimineața
când sunt amețit mă ține de subțiori,
îmi aduce pantofii și îmi toarnă ceaiul
zilei amar în căni albastre de porțelan.
Am sfidat bătrânețea…