O sută şi una de poezii de Nicolae Dragoş

Afirmat în cadrul „generației ’60”, poetul, gazetarul și eseistul Nicolae Dragoș a străbătut, cu o perseverență de destin literar demn de admirat, ultima treime de secol XX, aflându-se acum, către sfârșitul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI, ca poet exprimat pe deplin, menit a rezista, în engramarea tematică și realizarea artistică, timpului, cu minime pierderi pentru vama trecerii și petrecerii prin epoci de varii formate social-istorice…

Contemporan, așadar, cu felurite ispite, tentații novatoare și exhibiții experimentaliste, poezia lui Nicolae Dragoș a rămas, în linii mari, egală cu sine, constantă, atât în viziunile ei tradiționalist-istorice, cât mai ales în reverberațiile perceptive ale chtonicului, cu ecouri arhaice, pline de arome și sonuri colinare, în care elemente ale cerului și pământului își stau față în față, oglindindu-se unele în altele și dezvoltând, astfel, simfonia nostalgică a unei conștiințe poetice încercate de nostalgia vetrei natale și a originarului.

Artist al cuvântului, preocupat până la obsesie de rosturile acestuia și de taina „zidirii” catedralei sale de cuvinte, Nicolae Dragoș este autorul unor arte poetice autentice, de reală profunzime.