Cântec de exil (II)
Adu-ți aminte de Țară când treci
Peste munți, printre oameni, pe ape,
Fie-ți sufletul ei pe aproape
Ca o umbră de veci.
Nu o rugă să spui pe-nserate,
Țara nu e un sfânt, nici o taină,
Ci cheam-o pe nume și-ascultă sub haină
Clopotu-i viu în piept cum îți bate.
Nicio faptă nu duce-napoi,
Niciun vânt, nicio treaptă.
Peste timp amintirea e-n noi
Dintre căi cea mai dreaptă.
Călător pe aprinse poteci,
Peste văi ca o umbră amară,
Pe izvorul de seară tremurând când te-apleci,
Adu-ți aminte de Țară.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.