O sută și una de poezii

Odă (În metru antic)

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai renviu luminous din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniștit, pe mine
Mie redă-mă!
(1883)

„Poezia ca «Poveste» a armoniei
Preambul. Desigur, nici pe departe, aici, în această ediție, pe care o datorăm Editurii Academiei Române, nu este poetul Eminescu întreg, nemaivorbind de faptul că bogăția extraordinară a moștenirii eminesciene este cuprinsă în cele șaisprezece volume, în format academic, al ediției naționale, începută și încredințată de Perpessicius tiparului din 1939 și încheiată abia în 1993 prin munca trudnică a urmașilor întemeietorului: Al. Oprea, Petru Creția, Dimitrie Vatamaniuc, Anca Costa-Foru, Eugenia Oprescu, Oxana Busuioceanu, Aurelia Creția ș.a. Gândirea modernă vorbește însă despre legătura tainică între parte și întreg.”

În antologia de faţă sunt reproduse cele 76 de poeme (revizuite) ale ediţiei princeps – redată, pe cât posibil, în acurateţea ei eminesciană, de către N. Georgescu – la care se adaugă alte 25 de poeme, postume, dintre cele reprezentative, pentru a ajunge la numărul 101.
Gama sa lirică este imensă. În opera eminesciană coexistă intuiția viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor înţelepciuni. Se găsesc toate dispozițiile lăuntrice: exaltarea, visarea, extazul, duioșia, luciditatea satirică, revolta, sarcasmul. Se cuprind toate formele poetice, de la strofa alcaică a Antichităţii până la cele mai îndrăzneţe expresii ale versului liber și ale prozei ritmate.
Eminescu, fiind cel mai reprezentativ poet român, este ceea ce înseamnă Goethe pentru germani, Shakespeare pentru englezi, Dante pentru italieni.