„Paradigma labișiană
Informațiile vehiculate despre tatăl poetului Nicolae Labiș, în textele tipărite, care se referă la viața și activitatea lui, în paralel cu cea a fiului (adevărată figură legendară a istoriei naționale) și influențele ce le-a avut asupra acestuia, sunt pe cât de sumare, pe atât de incomplete și searbede (învățător, profesor, fiu de brigadier silvic). La fel de subțiri sunt informațiile și despre mama poetului, caracteristice oricărei mame românce/ europene/ universale.
Cercetări de arhivă și bibliotecă ne-au condus la întregiri substanțiale, în privința conturării aurei lui de om al unei intelectualități rurale bulversate, copiind în amănunt istoria țării, între anii 1930 (când a fost încadrat ca învățător) și 1973 (când a fost pensionat), sfârșind în anonimat absolut șa schimbarea domiciliului în București, după cedarea casei din Mălini, în vederea amenajării ei ca Muzeu Memorial al fiului genial.
Tânărul învățător Nicolae Labiș, încorporat ca militar cu termen redus, depunea jurământul de credință regelui României, la 11 decembrie 1932, în cadrul Regimentului 16 Dorobanți, Compania Fălticeni (Proces-verbal nr. 265/ 1932).
Se născuse, la 15 martie 1911, la Găinești, comuna Drăceni, plasa Moldova, județul Baia, ca fiu a lui Neculai și al Elenei, de religie greco-ortodoxă și naționalitate română, necăsătorit. Avea opt frați și surori: Constantin (18 ani), Iuliana (17 ani), Olimpia (16 ani), Alexandrina (14 ani), Eugenia (11 ani), Nicu (7 ani), Lucreția (4 ani) și Virginia (2 ani). Era absolvent, ca învățător, al Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași (Diploma nr. 41/ 930).”
Recenzii
Nu există recenzii până acum.