„Cartea dlui Slavici (Din bătrâni) este un roman admisibil și eu prețuiesc lucrările acestui scriitor, de la Popa Tanda până la cele din urmă. Dl Slavici e un scriitor de merit și eu l-am votat când a fost propus să se aleagă membru la Academie.” 1903
T. Maiorescu
„Pentru epoca în care a apărut, Mara trebuia să însemne un eveniment, și astăzi, privind înapoi, romanul acesta apare ca un pas mare în istoria genului. Și totuși el a trecut în tăcere, toată lumea rămânând încredințată că scrierea este neizbutită. Cu mult înaintea lui Rebreanu, Slavici zugrăvise puternic sufletul țărănesc de peste munți și cu atâta dramatism încât romanul este aproape o capodoperă. […]
Construcția romanului e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul.” 1941
G. Călinescu
„Limba lui Ioan Slavici: ea nu-i «frumoasă», dar este potrivită pentru temele pe care le dezvoltă epic autorul acesta înverșunat să-și ducă proiectele la capăt; nu-i fluentă, într-adevăr, și nici bogată, diversificată, mai mult: asocierea și ordinea cuvintelor este, uneori, silnică, dar trebuie să repetăm: acesta-i stilul bun, productiv al prozei de analiză, aceasta-i calea cea dreaptă a realismului epic. Celălalt, stilul frumos, stilul înalt, stilul înflorit, fastuos, are îndreptățirile și performanțele lui (mari și spectaculoase!), dar marea proză românească din secolul al XX-lea (Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Holban, Mircea Eliade, Marin Preda, Petru Dumitriu ș.a.) a ieșit din brazda orășeanului Filimon, a ruralului Slavici și, bineînțeles, a stilistului I.L. Caragiale… Nu se pune problema de a elimina pe unii pentru a promova pe alții, ci de a înțelege că o literatură are nevoi, în egală măsură, de scriitori «prozaici» și de «stiliști» eminenți…” 2001
Eugen Simion
Recenzii
Nu există recenzii până acum.