La trecerea a peste două decenii de la dispariția sa neașteptată, care va rămâne poate pentru totdeauna un mister Marin Preda este conștiința cel mai puțin periclitată, în plan național și moral, cu toate că a trăit într-o epocă în care personalitățile culturii erau atrase – prin presiuni și manevre abile din partea oficialităților – să facă unele compromisuri și să slujească o construcție himerică pe care scriitorul, întrucât „timpul n-a mai avut răbdare”, nu a ajuns să o vadă cum se năruie.”
„Adevărate sunt sentimentele. Ficțiuni sunt împrejurările. Se spune, de obicei, că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. […]
Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creație preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurările întâlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente, de altfel, și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de violență fără măsură și chipuri întunecoase, infernale, dar până acum nu le-am găsit un sens. Poate că nici nu-l au?!” 1968 / Marin Preda
Recenzii
Nu există recenzii până acum.