Scrierile în proză nichitiene din aceste două tomuri, dimpreună cu capitolele distinct – grafică, traduceri, corespondență – și o addenda, în care sunt reproduse cca. șaizeci de poezii inedite, tot pe atâtea autografe și o bogată iconografie de familie, întregesc la un loc creația în versuri a poetului pusă de noi în evidență în cele trei tomuri anterioare. Aparatul critic complementar respectă exigențele unei ediții academice: glose (note-variante-comentarii) pentru fiecare volum/scriere de autor în parte, repere critice, bibliografice (selectivă), indicii de nume.”
Pe „zănaticul” poet (adică pe poetul vizitat de zâne și gelozit de zei) Nichita Stănescu îl reîntâlnim, inspirat și surprinzător în prozele, „respirările”, interviurile, dialogurile, improvizațiile, reflecțiile sale despre existență și artă. Împreună cu poemele sale, aceste însemnări rapide și percutante creează o biografie fabuloasă pe care, în mod sigur, mare lui operă lirică o merită… / Eugen Simion
Dintre modelele mele existențiale niciodată nu a făcut parte și Eminescu. Opera lui, întotdeauna, ca și în secunda asta, îmi apare ca o operă copleșitoare. Omul, întotdeauna, ca și în clipa asta, îmi apare fără nici o fisură morală. Dar nu știu de ce, nu tipul său existențial m-a atras, după cum nu m-a atras niciodată tipul existențial al lui Blaga, Arghezi sau Barbu. Modelul meu intim și fermecător l-a constituit întotdeauna destinul lui Vasile Pârvan, în care strălucirea, integritatea și patetismul omului, indiferent cât de bântuite ar fi de tragediile lui personale, mi-au apărut a fi de natură sublimă. Nici însuși Bălcescu nu mi-a apărut vreodată având acea natură sacerdotală de poeta vates a lui Vasile Pârvan. Am scris de mai multe ori despre această minunată ființă. Niciodată nu am fost mulțumit de cum am scris despre dânsul. Poemul eseu Vasile Pârvan – Stâlpul mi se pare insuficient, iar Elegia a doua, getica, numai o tânjire de a înțelege măreția avertismentului său istoric. / Nichita Stănescu
Recenzii
Nu există recenzii până acum.