Cu volumele de față începem editarea, în integralitatea ei, a publicisticii argheziene, parte componentă a activității scriitoricești, desfășurată în perioada 1896-1967. Ea reprezintă spațiul cel mai întins al creației sale, situându-se prin pondere, bogăție de idei, calitatea mesajului, stil și realizarea artistică la nivelul poeziei.
Cei peste șaptezeci de ani de muncă și neostoită statornicie în folosul limbii române, de migăloasă șlefuire și continuă căutare a „cuvintelor potrivite” i-au permis scriitorului înălțarea unei vaste și puternice creații literare, cu o arhitectură aparte.”
„Dă-mi voie să te arăt acum cu tu. Tu ești singurul profesionist care muncește cu adevărat și dovedit, zi de zi, în toate zilele, întotdeauna, fără sărbătoare, fără de răgaz, nu de opt ore, nici șaisprezece, de nici o oră – și, paradoxal, ai împotriva muncii tale, adunați ca să te oprească, tocmai termenii care determină, pe alte laturi ale activității, necesitatea social inexorabilă a muncii. Toate ocârmuirile au făcut o lege și au înființat un statut împotriva ta. […]
Tu, gazetarule, n-ai voie nici să greșești o vorbă cu alta.
Și totuși, tu stăruiești, îți dai examenul cotidian față de juriul cel mai numeros, publicul; te supui cu îndărătnicie celei mai decisive și mai eludate acțiuni în absolut toate profesiile: controlul. Tu nu te-ai ferit și nu te ferești de el, tu îl cauți și-l dovedești permanent util. Însă ție ți se dă prilejul să controlezi cu competența pe care ți-o dă însăși totala ta supunere la el, trândăvia, incapacitatea și deficiențele ambianței?
Tu ești etica și onoarea, râvna și determinarea, gratuit. Nu te descuraja.”
Tudor Arghezi
„1914
Moralități
Dascălul universitar cu care vorbeam într-un ungher de librărie, judeca limba unui scriitor roman, după ce o mai judecase și-n jurnal. Fără să se teamă de vecinătatea cărților din rafturi, unde se strângea ghiersul celor mai tari generații de povestitori și de artiști, deasupra capetelor noastre, sentențios și savant, profesorul îmi aducea aminte de toate perceptele școlare, care n-au folosit și nu vor fi de nici un folos nici unui scriitor, niciodată. În mai puțin de un sfert de oră, evanghelia meșteșugului scriitoricesc fu recitată de tot.”
„Un scriitor care, în limba publicisticei, a ieșit din cercul tras de Maiorescu și se mișcă cu succes estetic pe registrul cel mai întins al graiului românesc ni se pare a fi d. Arghezi, un adevărat revoluționar în limba noastră literară.”
1926 / G. Ibrăileanu
„Deși pamfletele sale circulau prin publicațiile cu nuanță politică, lumea literară n-a revelat niciodată însușirile lor artistice și, fapt caracteristic, critica însăși le-a ignorat ca atare. […] Se poate afirma că mediile literare oficiale Tudor Arghezi le-a fost aproape necunoscut până în preajma apariției Cuvintelor potrivite. Abia după 1922 numele poetului începe să pătrundă în cercurile de scriitori. […]
Tudor Arghezi nu este un prozator, ci un poet care se coboară cu toate aripile liricei în cronică. O mare parte din compunerile în proză sunt pamflete. […]
«Abjecțiunea» lui Arghezi constă într-o evocare, uneori într-adevăr prea stăruitoare, a materiilor degradate. Scopul artistic este de a folosi, ca în pictură, orice culoare, indiferent de proveniența ei, și din acest unghi de vedere obiecțiile etice n-au nici un rost. Când degradarea e dezvoltată pentru calitățile ei plastice în forma unei viziuni a lumii percepționale, scriitorul e de neîntrecut.”
1941 / G. Călinescu
Recenzii
Nu există recenzii până acum.